Au trecut demult

Au trecut demult cocorii tinereţii către Sud,

paşii solilor chemării tot mai limpede-i aud

către şoaptele plecării tot mai împăcat înclin,

simt că-n toţi, în orice clipă, mor puţin - câte puţin,

simt că-n fiecare frate se adună-ncet încet

tainic bănuieli şi lacrimi pentru ultimul regret...

Nu vă-ndureraţi prea tare pentru încă un sfârşit,

nimeni dintre noi pe lume nu-i de neînlocuit!

Nu rămâne gol vreodată locul unui cântăreţ,

chiar când unul bun se duce, - vine altul mai de preţ -

numai Dumnezeu e Unic, El rămâne neschimbat

îngrijind să umple iarăşi locul celor ce-au plecat.

Nu rămâne gol în codru când îi cade-un paltin jos;

fără schimb nu pleacă nimeni,

- vine altul mai frumos!