Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav.
Isus Hristos Domnul și Mântuitorul nostru
după Cuvântul Lui Cel Sfânt și după sfânta Lui făgăduință adevărată și veșnică,
a venit în lume să înalțe pe toți cei smeriți și să smerească pe toți cei trufași,
toată lucrarea Lui e plină de dovezile acestui fapt.
Astfel de nume smerite de oameni și cetăți, care ar fi rămas într-o veșnică uitare înmormântate în marea egală a gloatei, au fost înălțate dintr-o dată
prin alegerea și harul lui Hristos,
până la cea mai înaltă răspundere.
Odată înălțați acolo, lângă Numele lui Hristos, unii din aceștia s-au arătat prin lupta și statornicia lor, vrednici de locul în care au fost puși.
Și au început să-și capete strălucirea lor personală, sfârșind viața și lupta lor într-o lumină veșnică și vrednică de Hristos...
Sau, alții prin josnicia lor, dovedindu-se nevrednici, s-au prăbușit în rușine și în păcate,
în trădări și în pierzare,
rămânând nume de ocară, de spaimă sau de pildă rea, pe totdeauna.
Tot așa a fost și cu localitățile!...
Câte cetăți neînsemnate, au devenit dintr-o dată cunoscute în lumea întreagă, numai pentru că acolo s-a născut cineva care a devenit un nume înălțat printre oameni!
Și cu cât omul născut, sau trăit într-o astfel de cetate, a fost mai vrednic de respect prin viața și lucrările sale, cu atât mai mare prețuire capătă satul sau orașul său.
Cinstea pe care i-o face un astfel de fiu unei localități, rămâne neuitată, cât dăinuiește numele aceluia.
Și toți urmașii lui din locul și neamul acela se vor făli mereu cu faima înaintașului lor, cinstit de Dumnezeu.
Betania a rămas, și va rămâne veșnic, în amintirea tuturor credincioșilor Domnului, cu aureola duioasă și sfântă a dragostei și prieteniei Dumnezeiești, care s-a arătat acolo pentru o singură familie.
Numele Betania înseamnă Casa Mângâierii sau Casa Prieteniei. Poate tocmai în prevestirea tuturor acelor mișcătoare întâmplări, care se vor petrece acolo în timpul Mântuitorului.
Și toate acestea numai din pricină că acolo trăiau niște suflete care aveau față de Domnul Hristos o prețuire și-o purtare cu totul alta decât a celorlalți oameni, din zilele și locurile lor.
Așa este și cu un popor și cu o familie.
- Câte localități scumpe nu avem pe întinsul hotarelor noastre, toate amintindu-ne despre acei oameni mari, din pricina cărora vom prețui și iubi totdeauna și cetățile unde au trăit ei!
Suflete al meu! Iubește-L cu toată puterea ta pe Domnul nostru Isus Hristos.
Și fă din inima ta și din casa ta un loc cald,
un cămin plăcut pentru El și pentru ai Lui.
Poartă-te cu toți în așa fel încât, în amintirea tuturor, să rămână petrecerea la tine ca ceva de neuitat. Și atunci, din pricina ta, chiar și numele satului tău va fi iubit și prețuit.
Faima cetății în care ai stat o vreme pe pământ,
făcând binele și trăind spre slava și bucuria lui Hristos,
va dăinui mereu, îndemnând și pe alții la o astfel de trăire vrednică și curată.
Ori de câte ori vor auzi oamenii numele satului tău, își vor aminti de tine.
Și oricând își vor aminti de tine, se vor simți îndemnați și ei să-L slujească mai curat, mai fierbinte, mai cu dragoste pe Domnul Isus!
Iar în toate faptele bune făcute de alții, sub îndemnul pildei tale, - în Ziua Judecății vei avea și tu o parte de merit înaintea lui Dumnezeu!
Slavă veșnică Ție Domnul și Mântuitorul nostru Preaiubit Isus Hristos,
care venind pe pământ, ai căutat și ai iubit mai ales pe cei smeriți. Ridicându-i pe mulți din urmă și făcându-i să ajungă neuitați și prețuiți, printre cei dintâi.
Slavă Ție pentru toate numele care numai Tu le-ai făcut să fie cunoscute
și pentru acele locuri pe care din pricina Ta și a aleșilor Tăi care au trăit acolo, le iubim și noi atât de mult.
Binecuvântează veșnic, Doamne Isuse, pomenirea acelora a căror amintire ne este atât de scumpă. Și din pricina cărora pomenim cu duioșie până și unele cetăți în care au trăit și au luminat ei.
Binecuvântează Doamne satele și orașele patriei noastre.
Și fă ca fiecare din ele să devină cunoscute în lumea întreagă prin pilda și trăirea strălucită în slujba și dragostea Ta, a unor suflete alese!...
Fă ca tot mai multe astfel de nume să îmbogățească cu lumină și cu căldură spre slava Ta Doamne, amintirea și viața tuturor urmașilor noștri.
Amin.
+
Nicăieri ca-n prietenie drumul nu-i așa ușor
Adevărul mai aproape și mai binevoitor
mila mai cu duioșie, bucuriile mai mari...
- Dar comorile acestea sunt din ce în ce mai rari.