Cu cât mai lungă
Traian Dorz - Hristos - Învierea noastră
Cu cât mai lungă noapte-ar fi
cu cât mi-s genele mai grele
cu cât bat vânturi, - nu-mi slăbi
lumina privegherii mele!
Cu cât mai mulţi s-ar lepăda
cu cât mi-s zilele mai rele
cu cât cresc umbre nu-mi ceda
lumina curăţiei mele!
Cu cât mai multe piedici vin
şi-s mai vrăjmaşe toate cele
creşti mai înalt şi mai senin
lumina mărturiei mele.
Cu cât obrajii-nsângeraţi
mai multe lacrimi au să-mi spele
- mai răbdătoare să te-araţi
lumina umilinţei mele.
Cu cât trec zilele mai des
luându-mi tot ce-au strâns în ele
înalţă-ţi rod tot mai ales
lumina dărniciei mele.
Cu cât ne-apropiem de prag
cu cât ni-e drumul mai spre stele
cu-atât te-nchină mai cu drag
lumina ascultării mele!
+
Fericirea-i starea dulce după care toţi tânjesc
dar pe care mulţi în viaţă niciodată n-o găsesc
căci ea e-n Hristos şi numai sufletul ce L-a aflat
şi rămâne-n El, - acela-i fericit cu-adevărat.