Binecuvântare și zădărnicie
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Dacă nu începi lucrul tău cu deplină binecuvântare de la Dumnezeu, în deplină ascultare de voia Lui, - în zadar! ...
Dacă nu începi căsnicia ta cinstit, curat, serios și hotărât pe calea voii lui Dumnezeu, - în zadar! ...
Dacă nu-ți zidești situația ta, rostul tău, casa ta și toată umblarea ta pe cinste și pe munca vrednică, - în zadar!
2 - Tot ce nu este întemeiat pe curăție și pe credincioșie în voia și în Cuvântul lui Hristos,
să fii sigur că nici durată și nici pace,
nici reușită și nici folos,
- nu vei avea după ea, ci vei lucra degeaba.
Tot ce este fără Dumnezeu, va fi nimicit, mai curând ori mai târziu. Dar nu prea târziu.
3 - Vei afla binecuvântare, dacă vei lucra cu Dumnezeu
dar vei afla chinuire, - dacă lucrezi fără Dumnezeu.
Vei zidi pentru alții, dacă faci fără El.
Vei pierde mereu și vei sfârși în prăpastie, - dacă lucrezi fără ajutorul și călăuzirea lui Dumnezeu.
4 - Aceasta este totdeauna, până la urmă, soarta celor care încep și lucrează fără Dumnezeu.
Așa au sfârșit cele mai vechi încercări omenești fără El.
Și așa vor sfârși și cele mai noi.
5 - Dar când zidește Dumnezeu, - totul este binecuvântat,
- când Mâna Lui sprijinește pe un om sau pe o lucrare,
- o ce roade frumoase, vrednice și dulci vor crește acolo.
Ce suflete curate și statornice vezi în Lucrarea asta
ce învățătură sănătoasă și adevărată, se face în ea
ce lucrări mișcătoare și fapte vrednice se văd în Lucrarea la care colaborează Domnul.
6 - Dacă roadele unui om sunt adevărate și durabile - atunci e semnul că lucrează împreună cu El.
Dacă roadele unei lucrări sunt adevărate și durabile, Dumnezeu zidește împreună cu ea.
Cu un astfel de om și cu o astfel de lucrare, însoțește-te totdeauna,
fiindcă însoțirea lui Dumnezeu îi va da sprijin și binecuvântare.
7 - Dar ferește-te totdeauna de omul nestatornic și necinstit, care predică dragostea, dar el trăiește în dezbinare.
Care vorbește într-o lucrare, dar primește daruri de la altele.
Care cântă cu frații, dar doarme la străini.
8 - Cu un astfel de lucrător, Dumnezeu nu va zidi niciodată.
Și nici ceea ce zidește el, nu va dura.
Nici cei ce se lasă zidiți de el nu vor fi sănătoși.
Unde nu lucrează Dumnezeu ci omul, îndată ce cade sau pleacă omul care proptea înjghebarea,
- va cădea și înjghebarea făcută de el.
Sau înainte de a pleca, - va cădea peste cel ce o face.
9 - Dar dacă a zidit Domnul o Lucrare, chiar dacă se duce zidarul folosit de Domnul acolo
- și chiar dacă vor fi duși toți zidarii, - totuși clădirea lucrării aceleia, va rămâne, pentru că Dumnezeu a făcut-o,
iar la vreme de nevoie, El poate înlocui din nou în chip fericit pe toți cei pierduți, sau plecați, înnoind și primenind rândurile lucrătorilor,
- și Lucrarea aceea va rămâne, fiindcă este făcută de Dumnezeu.
10 - Totdeauna acolo unde este frica acolo îngheață inima și face întreaga ființă a omului să tremure.
Omul merge atunci după Dumnezeu numai fiindcă este silit și n-are încotro să apuce și să scape în altă parte.
Și chiar dacă merge după Domnul, o astfel de inimă tremurătoare, nu va putea gusta niciodată fericirea adevărată,
pentru că în frică și în spaimă nu este niciodată bucurie.
11 - Adevărata temere de Dumnezeu, este simțământul de iubire și de respect pentru voia Sa,
simțământul de dragoste și de respect, dus până la simțământul de evlavie și de ascultare nemărginită.
De recunoștință și de îndatorare deplină față de El,
- pentru marea iubire pe care ne-a arătat-o
și pentru marile binefaceri pe care ni le-a revărsat.
12 - În tot ce avem în aceste dovezi ale nemărginitei Sale iubiri, stă viața noastră.
Și stă puterea de a pătrunde în lumina Lui, în miezul acestei iubiri în care este apoi fericirea întregii noastre ființe.
13 - Când sufletul temător de Dumnezeu, a putut ajunge la starea de a avea o așa cunoaștere și așa părtășie cu Domnul, încât lumina cerească să-i descopere totdeauna
- și fără nici o greutate voia lui Dumnezeu cu el și pentru el,
atunci nu numai că toată bucuria lui este de a face voia lui Dumnezeu prin Hristos,
- dar și toată teama îl face mereu atent spre a nu greși în nimic făcând-o.
14 - Fericirea omului credincios va fi cea mai mare atunci când pentru înfăptuirea voii lui Dumnezeu într-un fel, n-a greșit în altul.
Când dorința de a face binele, merge împreună cu teama de a nu greși în nimic făcându-l.
15 - Pentru un cuget curat, teama ca o țintă bună să nu o urmărească pe căi care n-ar fi bune, - este ceva care îl însoțește mereu.
El se va teme totdeauna ca nu cumva pentru un scop curat, să folosească vreun mijloc necurat.
Atunci, tot ce-i frumos - va fi întinat.
16 - Teme-te ca nu cumva slujind adevărului să folosești ceva din ceea ce este ascunziș, prefăcătorie și diversiune.
Să nu folosești nimic din ceea ce este numai pe jumătate, dau deloc, adevăr.
Căci atunci bucuria n-ar fi deplină,
și calea n-ar fi curată,
și scopul n-ar fi binecuvântat,
și jertfa n-ar fi primită.
Ci răul mijloc, va întina bunul scop...
și cusurul, va face ca jertfa să fie zadarnică și netrebnică,
- precum face o picătură de fiere într-un vas cu lapte.
18 - Sufletul meu și fiul meu, dacă vrei să te bucuri și tu întotdeauna de o fericire deplină
și pe drum și acasă,
- atunci fii cu grijă pe unde mergi.
Dacă mergi spre cer, caută să nu te abați niciodată din drumul cel curat,
- chiar dacă ți se pare că peste un loc oprit ți-ar fi mai ușor să mergi
sau mai aproape să ajungi.
19 - Caută ca dorința de a face voia lui Dumnezeu să-ți fie întotdeauna însoțită de teama de a folosi în împlinirea ei vreo vorbă, vreo cale, vreun mijloc care n-ar fi curat și cinstit în total.
Căci numai atunci va fi ferice de tine pe tot drumul tău,
de oriunde vei pleca, și până oriunde vei ajunge.
20 - Când nu nerăbdarea, ci înțelepciunea grăiește, că un lucru ajunge, - atunci să știi că este într-adevăr destul!...
Când nu răutatea, care nu se mai satură de asuprire,
și nici lăcomia care nu se mai satură de cadouri și de comoditate,
- ci sinceritatea zice: nu-i voie, atunci să știi că într-adevăr nu-i voie.
Doamne, Te rugăm învață-ne totdeauna să știm bine măsura în toate.
Amin.