Binefacerea și recunoștința
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Cât de binecuvântați sunt și vor fi veșnic, acei oameni care fac totul să fie recunoscători pentru fiecare bine care li s-a făcut.
Acei care pentru orice binefacere vin cu recunoștință curată atât spre Dumnezeu cât și spre oameni.
2 - Singurul temei pentru care putem cere și putem nădăjdui binecuvântarea lui Dumnezeu este numai mila Lui.
Pentru că nici bunătatea, nici iubirea, nici dărnicia Lui, n-o merităm, din pricina împietririi și răutății inimilor noastre.
Cât de nerecunoscători suntem adesea, pentru binefacerile Domnului...
3 - Purtarea acelorași poveri, este cea mai obositoare și nesuferită greutate.
Cine înafară de iubire, le mai poate suporta?
Care inimă, care mâini, care răbdare, decât a mamei iubitoare, mai poate suporta zilnic povara vegherii, povara grijii, povara hranei, a curățirii și a purtării pe brațe?
- Și a neascultării copilului ei?
Cât de puțină recunoștință arătăm noi părinților noștri față de ce fac ei pentru noi.
4 - V-am purtat și tot vreau să vă mai port. Până la bătrânețele voastre Eu voi fi Același, - ne spune Domnul.
Care altă iubire decât a lui Dumnezeu, mai poate vorbi astfel?
Iată atunci, pentru ce trebuie și noi să-I răspundem la fel cu recunoștința noastră.
Nu frica morții și nu groaza iadului,
nu spaima Veșniciei ar trebui să ne cutremure,
- ci dragostea nebănuit de mare cu care ne-a iubit și ne iubește pe noi Dumnezeu în Hristos!
- Și lipsa noastră de recunoștință pentru aceasta.
5 - Oricât de mult ar fi de grea povara celorlalte păcate pe care le facem zilnic înaintea Tatălui Ceresc
și le aruncăm povară pe Crucea din spatele Domnului Isus,
nici unul din ele cred că nu este atât de greu ca nerecunoștința noastră.
6 - Câte minuni a făcut și face zilnic Dumnezeu pentru noi.
Dar câți dintre acei cu care Dumnezeu face atâtea minuni,
și cei pentru care se fac acestea,
- văd într-adevăr ce face El?
7 - O, câte întâmplări salvatoare se petrec zilnic printre oameni.
Câte primejdii trecute cu bine.
Câte boli vindecate.
Câte dorințe împlinite.
Cât bine ascuns sau văzut.
Câte rugăciuni ascultate.
- Dar ce puțină recunoștință - pentru toate acestea!
8 - Cine este de-aproapele meu?
- acela care îmi face bine când sunt eu la necaz
și acela căruia eu trebuie să-i fac un bine când este el în nevoie.
9 - Se spune că sângele nu se poate face apă și nici apa sânge.
Și totuși sunt câteodată frați care îți pot deveni străini și străini care îți pot deveni cei mai buni frați.
10 - Câte nenorociri s-ar putea întâmpla, când nu se întâmplă nimic, fiindcă Dumnezeu le oprește și le înlătură.
Câte primejdii le-am trecut și nu ne-am vătămat cu nimic!
De câte ori am fost în gura morții, dar am scăpat din ea.
Totuși câți oare dintre noi am luat seama cum se cuvine la aceste lucruri ca să strigăm fericiți și recunoscători: binecuvântat să fie Dumnezeul nostru...
11 - Dacă sunt atât de puțini care își arată recunoștința față de Domnul, este din pricină că sunt atât de mulți care nu văd binefacerile Lui.
De aceea cei care văd sunt datori și mai mult să-L binecuvânteze, mai ales pentru că văd.
Căci aceasta este partea cea mai frumoasă a binefacerii Lui.
12 - Atât de strânsă legătură în Hristos, între păstori și turmă, ar trebui să fie totdeauna - încât din inima întregului popor să izbucnească mereu o puternică participare la toată slujba lor de laudă lui Dumnezeu.
Și când slujba laudei Domnului este așa cum se cuvine, atunci și inima poporului participă cu evlavie la ea.
13 - Între Altar și Naos, n-ar trebui să fie nici un pas. Ci să fie o unită și fierbinte împreună lucrare la slăvirea Numelui Celui Preasfânt.
Fiindcă amândouă aceste părți ale Bisericii Domnului Îi sunt atât de datoare o închinare de același preț, deși nivelul le este diferit.
14 - Ce binecuvântată și binecuvântătoare ar fi toată mulțimea credincioșilor bisericii, când între popor și altar n-ar exista strana, care să cânte singură fără popor: Amin, Amin.
Când tot poporul ar fi viu și lucrător, întregind fierbinte cântarea de laudă adusă lui Dumnezeu - ce minunat ar fi adusă această laudă, întregită în una singură...
15 - Atât de strânsă unitate în dragoste și încredere, ar trebui să existe între popor și conducătorii lui, încât toate bunele hotărâri luate de sus,
- izvorând dintr-o curată, iubitoare și apropiată simțire și dintr-o înțelegătoare grijă plină de conștiința răspunderii față de popor,
- să poată fi deplin și fericit primită, de poporul întreg cu ascultare.
16 - Atât de strânsă părtășie în Duhul Sfânt ar trebui să existe între toți frații,
de la cei mai dintâi până la cei mai din urmă
- încât orice hotărâre bună, orice îndrumare sănătoasă și orice faptă de laudă luată de unii, ar trebui îndată îmbrățișată cu atâta bucurie de către toți, - ca și cum în toată mulțimea ar fi numai o singură inimă și un singur gând.
17 - Și într-adevăr, așa și este totdeauna, acolo unde capul este sănătos și mădularele sunt sănătoase.
Unde păstorii sunt sfinți, acolo și turma ajunge credincioasă.
Unde conducerea este plină de o înțeleaptă bunătate, acolo și condușii devin conștienți și ascultători.
Unde cei din frunte sunt smeriți, acolo și cei din urmă ajung înălțați.
18 - Și numai după ce ajung toți frații în această binecuvântată stare de a fi una atunci ei pot înălța într-adevăr lui Dumnezeu o primită și sfântă laudă,
la care cu tot sufletul să participe cu toții în chip vrednic.
Ce fericit privește și primește Domnul totdeauna, o astfel de laudă!
19 - Nimeni nu este nici mai aproape de noi, nici mai totdeauna cu noi, ca propria noastră umbră.
Umbra noastră este oricând cu noi, chiar dacă n-o vedem decât atunci când suntem în lumină.
20 - Umbra noastră ne însoțește oriunde și este martoră tăcută la toate faptele noastre, la toate căile și la toate mișcările noastre.
De ea singură nu ne putem ascunde nicăieri și nimic.
Și de nimic n-ar trebui să ne temem noi atât de mult ca de ea.
Căzi în Ziua Cea Mare, când umbra noastră va începe să grăiască, cine dintre noi va putea să-și țină fruntea sus?
O Dumnezeule, Tu ești și mai aproape de noi. Sfințește toate ale noastre, pentru ca nimic să nu ne învinuiască.
Ci să ne apere, în Ziua Judecății Tale.
Amin.