Biserică slăvită
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Biserică slăvită, Ierusalim ceresc
ce strălucit ți-e locul, ce veșnică-i cununa
ce luminos veșmântul de in Dumnezeiesc
în care umbli-alături de Mielul totdeauna.
Mireasă Fericită, Comoară de nespus
ce slavă nepătrunsă e cea gătită ție
când Însuși Împăratul și Domnul tău Isus
ți-e Mirele și Soțul Iubit pe veșnicie.
Frumoaso, Preaiubito și Scumpo, ce slăvit
e locul tău și chipul ce ți l-a dat iubirea
și frumusețea care prin foc ți-ai înnoit
și numele pe care ți l-a albit sfințirea.
Te vor privi de-a pururi cereștile minuni
uimite de frumsețea și slava ta divină
plăcută ca mireasma a mii de rugăciuni
curată ca un cântec de neauă și lumină.
Spre Tronul cel deasupra de-al șaptelea scump rai
nălțăm și noi suspinul cu jertfa rugătoare
să ne găsească vrednici de sfântul Slavei strai
să stăm în Ziua Nunții în tine, lângă Soare.