Biserică slăvită
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Biserică slăvită, Ierusalim ceresc
ce strălucit ţi-e locul, ce veşnică-i cununa
ce luminos veşmântul de in Dumnezeiesc
în care umbli-alături de Mielul totdeauna.
Mireasă Fericită, Comoară de nespus
ce slavă nepătrunsă e cea gătită ţie
când Însuşi Împăratul şi Domnul tău Isus
ţi-e Mirele şi Soţul Iubit pe veşnicie.
Frumoaso, Preaiubito şi Scumpo, ce slăvit
e locul tău şi chipul ce ţi l-a dat iubirea
şi frumuseţea care prin foc ţi-ai înnoit
şi numele pe care ţi l-a albit sfinţirea.
Te vor privi de-a pururi cereştile minuni
uimite de frumseţea şi slava ta divină
plăcută ca mireasma a mii de rugăciuni
curată ca un cântec de neauă şi lumină.
Spre Tronul cel deasupra de-al şaptelea scump rai
nălţăm şi noi suspinul cu jertfa rugătoare
să ne găsească vrednici de sfântul Slavei strai
să stăm în Ziua Nunţii în tine, lângă Soare.