Bisericuţă transilvană
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
Bisericuţă transilvană,
tu pari un psalm sfios şi sfânt
uitat de îngeri pe-o sprânceană
mai mult de cer ca de pământ.
Ce sfinţi ţi-au măiestrit fiinţa,
din ce divini stejari şi brazi,
că tu ne-nveşniceşti credinţa
şi dragostea ne-o ţii şi azi?
Ce Soare ţi-a sfinţit aura
din vârful unghiului divin,
că şi-azi lumina şi căldura
întregi, în noi, din El ne vin?
Ce taină-i orişice icoană,
ce jertfă-i orişicare dor,
că-n orice zid, când plânge-o Ană,
moare-n Manole-ntr-un izvor!
Ai numai lacrimi şi iubire
la orice-ncheieturi de trunchi,
spre sfânta ta alcătuire
nu pot veni numa-n genunchi...
... Bisericuţă transilvană,
azi eşti un grai tăcut şi frânt
de-nştiinţare şi dojană
că noi uităm un legământ!...