Despre adevăr

1 - Unul este Adevărul... numai conștiința sa

te ajută drumul cinstei să-l poți crede și urma,

căci nu poți s-ajungi a crede Adevărul până când

vei ajunge ca să-i afli conștiința-n primul rând.

2 - Fiul meu, fii drept oriunde și-Adevărul să-l iubești

pân-la moarte, și să-l aperi, orice-ar fi să pătimești;

nu descuraja atuncea când minciuna-l biruiește,

noru-i nor, curând se duce, soarele în veci trăiește.

3 - Pe minciună, cât trăiești,

nici un ban să nu plătești;

dar pe Adevăr să stai,

tot avutul tău să-l dai.

4 - Fiica mea, viața toată, nici cu cât e-un fir de păr

nu te-abate niciodată, nu fugi de Adevăr

c-Adevărul, ține minte, fiica mea, e un cățel

care mușcă totdeauna pe-acei care fug de el.

5 - Nu te supăra de răul care-l suferi în viață

pentru c-ai lucrat dreptatea și-ai spus Adevăru-n față;

e mai bine ca să suferi de la oameni că le-ai spus

decât dacă nu l-ai spune să fii pedepsit de Sus.

6 - Fiii mei, luați aminte la-nțeleapta mea povață;

adevărul totdeauna oricui spuneți-l pe față;

nu-l ascundeți niciodată

nici de frică, nici de plată,

nici nu-l spuneți pe la spate

ori cu vorbe supărate,

că numai spunându-l bine va fi inima-mpăcată.

7 - Fiul meu, cât Adevărul fi-ți-va-n inimă și-n gură,

nu te teme niciodată de întreaga lumii ură.

Căci oricât întâi tu fi-vei pe nedrept târât în vină,

pân-la urmă Adevărul te va scoate la lumină

și pe cât de mândră-i ziua dup-o noapte de furtună,

tot așa-i și Adevărul înălțat după minciună.

8 - Adevăru-i bogăția și comoara minunată

care are-un preț statornic și nu piere niciodată.

Fericit e totdeauna sufletul cuminte care

caută-mbogățirea sfântă cu comoara asta mare.

9 - Adevărul, îndrăznește orișicând să-l spui oricui,

El triumfă totdeauna: crede-n biruința Lui!

10 - Fiul meu, oricât de falnic duhul răului ți-apare,

ai curaj să spui în față Adevărul sus și tare;

îndrăznește, nu te teme, și vei birui-n ispită

căci a răului putere totdeauna-i mărginită.

11 - Când simți valul de-asuprire al vrăjmașului hapsân

pentru Adevărul care, sfânt, tu-l porți curat la sân,

crede!, și-ntărind piciorul, stai la locul tău stăpân:

apa trece, că e apă, însă pietrele rămân!

12 - Leapădă fățărnicia și evlavia deșartă,

Adevărul îl iubește, dar păcatele le iartă!

13 - Mintea care vrea să afle Adevărul neapărat

trebuie întâi să fie curățită de păcat

căci o minte întinată, în fărădelegi trăind,

n-o să vadă niciodată Adevărul strălucind.

14 - Fiul meu, din tot ce-n lume vei privi cu ochii tăi

și din tot ce cu urechea ai s-auzi pe-a vieții căi

și din tot ce-n al tău umblet cu-a ta minte-ai să-nțelegi,

numai ce e bun păstrează, și-Adevărul să-l alegi,

c-Adevărul este aur; să-l păstrezi cu grijă bună,

restu-i pleavă, las’ s-o ducă vânturile ce-o adună.

15 - Gura zice,

vântul duce,

mult e-amar,

puțin e dulce,

din ce vezi

și cercetezi,

Adevărul să-l păstrezi.

16 - Nu-i prăpastie mai mare ca-ntre-un drept și vremea sa

căci ai lui nu-l pot adesea înțelege și urma;

el, spunându-le-adevărul ce târziu se va ivi,

răutatea și-ngustimea îi împiedică-a-l primi.

Numai mai târziu, când vine vremea despre care-a spus

oamenii-i cunosc valoarea

- dar atuncea el s-a dus...

17 - Marii oameni totdeauna greu sunt înțeleși de-ai lor,

căci ei văd ce nu văd alții și trăiesc în viitor;

mulți îi vor urma în urmă poate mai adânc arând

însă ei au primul merit, de la ei e primul gând,

ei au tras întâia brazdă, de la ei sunt primii pași;

mult s-a spus apoi,

ei însă n-au avut înaintași.

18 - Adevărul și de-aceea poate că nu-i place-oricui

că e gol, fără zorzoane și nu râde nimănui.

19 - Sufletele mari asemeni culmilor înalte sunt:

deseori încinse-n neguri, deseori în ploi și vânt

- dar acolo se respiră aerul curat și sfânt.

20 - Adevărul, ca un meșter, sapă chipul credincios,

greu și dureros adesea, însă pururea frumos.

21 - E mai bună tulburarea ce după-adevăr aduni

decât pacea de pe urma unui umblet cu minciuni.

22 - Mai de preț e Adevărul spus cu vorbe necioplite

ca minciuna goală spusă cu cuvinte-mpodobite.

23 - Adevărul niciodată

nu-i de partea cui se ceartă

ci-i de partea cui iubește,

cui ascultă și cui iartă.

24 - De vrei pâine a avea

nu tărâțe cumpăra!

Adevărul ce-l dorești

caută-l până ce-l găsești,

nu te mulțumi defel

cu nimic decât cu el.

25 - Cel ce luptă împotriva Adevărului în viață

va ajunge să-și urască mântuirea sa pe față.

26 - A cunoaște Adevărul e mai mult decât simțire:

e-a-ntâlni desăvârșirea și-a pătrunde-o prin trăire.

27 - A cunoaște-o religiune bine e și nu-i urât;

a cunoaște Adevărul însă-i mult mai mult de-atât,

căci pe cât de mult de lună soarele-i deosebit

pe atât e-o religiune de-Adevărul cel slăvit.

28 - Fii modest mereu, respectă în tăcere, cât vei fi,

ceea ce nu poți în viață nici respinge, nici primi.

Nu gândi că tu știi totul, ci apleacă-te smerit:

Adevărul tot îl știe numai Domnul negreșit.

29 - Numele ce voi mi-l spuneți astăzi, nu-i numele meu,

chipul ce-mi priviți acuma, înțelegeți, nu sunt eu;

astăzi sunt așa, ieri altfel, mâine altfel o s-arat,

când n-am să mai fiu, vedea-veți cum am fost cu-adevărat.

30 - Adevăru-i lucrul unic ce te face fericit,

cugetul curat păstrându-ți, făcând duhul liniștit;

să mi-l spună totdeauna rog pe cei ce mă iubesc

căci eu nu-l văd totdeauna și nu oricând îl doresc.

31 - Eu te voi iubi-n vecie, Adevărule iubit,

chiar dac-ascultând de tine prea ades am suferit;

chiar de-aș fi mereu ca astăzi alungat și prigonit,

eu doresc să merg cu tine, Adevărule iubit,

căci doar când sunt lângă tine cugetul mi-e liniștit.

32 - Fiul meu, privește totul, dar să nu culegi din toate

decât Adevărul care să te lumineze poate.

33 - Abateri au creștinii numai,

nu Creștinismul, ne-ndoios;

creștin e-acela ce trăiește

cum se și cheamă: ca Hristos.

34 - Fiindcă sute de-adevăruri lumea a descoperit

astăzi nu-L mai recunoaște pe Cel Unul Negreșit;

fiindcă și-a făcut atâția dumnezei, și-a adorat,

nu-L mai poate recunoaște azi pe Cel Adevărat.

35 - Dragostea de Adevăr e minunata însușire

care sufletu-l conduce totdeauna la sfințire;

cum și nerespectul față de-Adevăr e calea care

duce sigur la ruină, la-ntuneric și pierzare.

36 - Atâta Adevăr încape în conștiința orișicui

câtă iubire-i și blândețe și curăție-n viața lui.

37 - Adevărul sigur spune-l cu blândețe permanent:

numai ceea ce-i nesigur e spus dur și violent.

38 - Cei cu drag de-nvățătură merg din bine în mai bine,

numai ei pe lume lasă drumuri de lumină pline;

cei ce strică-nvățătura sau nu țin s-o și trăiască

lasă-n urmă întuneric și ruină sufletească.

39 - Adevărul nu-l ascunde, nici nu-l vinde niciodată:

cum te porți cu Adevărul, asta inima ți-arată.

40 - Cine va iubi-Adevărul îl va și-apăra oricând

cu curajul cel mai mare și cuvântul cel mai blând;

dar curajul cel mai mare nu-i doar vorba care-o spui

ci-i dovada luminoasă a viețuirii lui.

41 - Adevărul e tot el

deși alții-i spun altfel,

cum lumina-i tot lumină

deși orbii-i află vină.

42 - Adevărul, Legea Firii

Veșnicului Savaot

ca nelimita Iubirii

biruie și-ntrece tot.

El și-n larg și-nalt pătrunde,

străfunzimi și strănălțimi,

când arată sau ascunde

a minunilor mulțimi.

Slobozindu-te-ngustimii

dragostei te face sclav,

dăruindu-te mulțimii

un erou smerit și brav.

43 - Pe acela care-ți spune Adevărul, să-l asculți,

fiindcă oameni să iubească Adevărul nu sunt mulți.

44 - Pe cel frate cu-Adevărul fă-ți-l frate preaiubit

căci dacă-i rămâi statornic te va face fericit.

45 - Nici un fier nu-l bați degeaba,

tot se-ndoaie în vreun fel;

pe orice copil învață-l și-ai să scoți ceva din el

și pe orice om îndrumă-l spre-Adevăr și spre frumos,

căci oricât de mic ar pare, tot rămâne un folos.

46 - Adevărul câteodată ustură, dar face bine,

iar minciuna netezește, dar la urmă dă rușine.

47 - Nu-i mai mare dușmănie ca aceea ce-ți aduni

când spui prostului că minte

și-adevărul la nebuni.

48 - Spune Adevărul chiar de te lovește:

pentru tot ce suferi el te răsplătește.

49 - Copiii și nebunii și omul când e beat

nu știu să se prefacă: ei spun adevărat.

50 - Adevărul, ca oleiul, tot deasupra se ridică

nimeni n-o să-l poată-ascunde,

de aceasta n-avea frică.

51 - Caii buni îți suie dealul cu căruța plină,

Adevărul și cu Cinstea nu te lasă-n vină,

frații buni și-n zile negre vorba o să-și țină.

52 - Cocoșul și de sub covată tot cântă când e ceasul său:

chiar năbușită, conștiința tot strigă după omul rău.

53 - Cuvântul omului sărac cât de-adevărat să fie

puțini îl prețuiesc de-ajuns și mulți nu vor să-l știe,

căci pentru starea lui, oricât de scumpe vorbe-ar scoate,

flecarii lumii numai râd și joc își bat de toate.

54 - Și nenorocirea-i bună, că-n viață fără ea

omul poate niciodată multe nu le-ar mai afla;

numai ea-i deschide ochii și-i trezește mintea lui

ca să vadă Adevărul în ce este și-n ce nu-i.

55 - Mai bine plângi cu-nțelepciunea,

decât să râzi cu nebunia,

mai bine-n jug cu cel cuminte, decât cu prostul cununia, -

mai bine-n lanț cu Adevărul, decât la masă cu minciuna -

cu binele te-nalți odată, cu răul pieri pe totdeauna.

56 - Celui care înțelege nu-i lipsă de vorbă multă:

el pricepe Adevărul, că-nțelege ce ascultă.

Însă cui nu înțelege și cui nu vrea să-nțeleagă

poți să-i spui potop de vorbă, tot nimica n-o s-aleagă.

57 - Poate să cunoască omul tot ce-n lume se va naște,

în zadar dacă pe sine singur nu se va cunoaște;

poate să câștige lumea, numa-n lux să se dezmierde,

în zadar când Adevărul nu-l cunoaște și se pierde.

58 - Mai ușor cunoaște omul câte stele sunt pe cer,

cât nisip pe malul mării, câte frunze cad și pier,

câte ierburi și câți arbori, câte gâze și ce fel -

decât se cunoaște singur ce-i cu el

și ce-i în el.

59 - Tot vine-odată și acel ce-ntârzie pe cale,

așteaptă răbdător căci vin și solii cauzei tale!

60 - Adevărul biruiește, nu minciuna pân-la urmă;

tot ce seamănă minciuna, apa duce, vântul scurmă.

61 - Adevărul strălucește chiar și-atunci când lumea-ntreagă

n-are ochi curați să-l vadă, nici gând treaz să-l înțeleagă;

precum luna luminează chiar când nimeni n-o privește

dacă-i unul treaz și-o vede - pentru-acela strălucește.

62 - Adevărul totdeauna e curat și luminos,

însă omul când nu-l vede, are suflet mincinos.

63 - Cel curat la gând, cunoaște Adevărul - și-l grăiește;

dar cu mult necaz pe lume Adevărul se vestește.

64 - Greu și-anevoios e drumul Adevărului în lume,

căci puțini sunt cei ce umblă după el să se îndrume.

65 - Toate le adeverește vremea în decursul său;

cei ce seamănă-adevărul nu culeg păreri de rău.

66 - Trebuie spus Adevărul totdeauna când e bine,

când e timpul,

când e locul

și când este cine-l ține.

67 - Cel ce-ți spune Adevărul bucurie nu-ți prea face,

rar îți spune Adevărul cel ce-ți spune doar ce-ți place.

68 - Frumos lucru e-adevărul, și statornic și curat,

însă prea puțini în lume îl iubesc cu-adevărat.

69 - Greu se află Adevărul dacă umbli să-l găsești

îndrumat de îngâmfare ori de-ambițiuni firești;

dar ușor îl află-acela ce-are suflet credincios

și dorește să-l cunoască spre-a-mplini ce e frumos.

70 - Nu te socoti pe tine niciodată mai presus

decât Adevărul care e Cuvântul vrednic spus,

ci socoate Adevărul mai presus ca tot ce ai

ca să poți fi și tu-odată prețuit de-al lui sfânt grai.

71 - Mare este-ntunecimea ce se cere pe pământ

nimicită de lumina Adevărului preasfânt;

de aceea și tu care spui că ești ostașul său

luptă să-i ajuți izbânda lui, cu tot curajul tău.

72 - Timpul scoate adevărul la lumină-ntotdeauna,

însă timpul niciodată n-a fost prieten cu minciuna.

73 - Limba mincinoasă numai când greșește

spune adevărul - altfel nu-l dorește.

74 - Uneori și făr-să-l cauți afli-un adevăr frumos,

dar aceasta numai dacă ai un suflet credincios.

75 - Cine caută doar ce-i place și ia numai ce-i convine

rar găsește Adevărul și puține-i sunt spre bine.

76 - Totdeauna și oriunde cel mai bine e să spui

adevărul - și să umbli numai în lumina lui,

căci chiar dacă cu-adevărul n-ai să fii plăcut întâi,

pân-la urmă niciodată de rușine nu rămâi.

77 - Adevărul e virtutea cea mai sfântă-ntotdeauna,

iar păcatul cel mai mare și mai veșnic e minciuna.

78 - Chiar și Adevărul cel mai sfânt - nu-l spune

când ar fi o armă mâinilor nebune.

79 - Spune pururi Adevărul, spune pururi ce-i plăcut,

că vei fi primit oriunde este-un duh neprefăcut.

Ce nu place, nu prea spune chiar și de-i adevărat,

dar nici ce-i plăcut nu spune dacă nu-i deplin curat.

80 - Luptă-te până la moarte pentru Adevăr oriunde;

vine-o zi când Adevărul strălucit îți va răspunde.

81 - Să n-ai frate mai aproape, nici stăpân mai sfânt să n-ai,

nici soț drag - ca Adevărul - și-ți va fi viața rai.

82 - Să apăr Adevărul! - aceasta o doresc,

nu să-i conving pe-aceia care nu-l iubesc.

83 - Spune Adevărul cu un zâmbet blând

asta îl va face mai plăcut oricând.

84 - Adevărul ce nu poate să se-arate totdeauna

va-nlesni să se arate și să biruie minciuna.

85 - Cine află Adevărul, află-al libertății zbor:

Adevărul totdeauna este-un eliberator.

86 - Adevărul are-n sine îndrăzneala de oțel,

nu-i în Adevăr acela care are frica-n el.

87 - Ce e oare Adevărul,

unde este el

și cum?

La o taină-așa de mare poți s-ajungi pe-un singur drum:

drumul lui e-nțelepciunea, taina lui e-un dar frumos,

dar îl află numai omul blând, curat și credincios.

88 - Cum e ziua fără soare, cum e noaptea făr-o stea,

așa-i vorba sau viața fără adevăr în ea.

89 - Adevărul și iubirea nu sunt date tuturor,

ci doar celor ce le caută cu sudoare și fior.

Dar acela ce le află și le știe prețul sfânt

nu le-ar da pe nici un aur sau comoară pe pământ.

90 - Noi suntem pe lume numai Adevărul să-l căutăm

dar aflarea lui, o, numai dragostei i-o datorăm.

91 - Nu-i nimic să-ți ceară-n lume

o mai mare grijă lui,

de cum cere Adevărul,

când îl taci

sau când îl spui.

92 - Adevărul folosește numai celui cui e spus -

celui care-l spune,-adesea numai ură i-a adus.

93 - Fiecare lucru este și frumos și nefrumos,

numai Adevărul este pe de-a-ntregul luminos.

94 - Adevărul nu se schimbă chiar când inima se poate;

cel născut din el va trece drept și sfânt ca el prin toate.

95 - Adevărul umblă și-astăzi pe pământ mereu ascuns,

dragostea i-a pus pe față vălul ei de nepătruns

și nu lasă să-l cunoască decât sufletul acel

care îi aude glasul și se-ndreaptă după el.

96 - Adevărul e și astăzi prea ascuns și-atât de rar

iar minciuna-i prea văzută și cu-atât de mult viespar,

dar nici unii n-am fi-n stare să-l cunoaștem fericiți

dacă nu-l iubim puternic și căutăm neobosiți.

97 - Nu putem simți-Adevărul dacă nu-l căutăm cu dor,

însă cel care-l iubește află drumul lui ușor.

98 - Orice vorbă este nouă și-are un plăcut ecou

numai dacă este spusă într-un fel întruna nou.

99 - Adevărul este-n lume soarele înțelepciunii,

dar ce trist că pân-la moarte nu ajung să-l vadă unii.

100 - Greu se vede Adevărul - dar minciuna iute-apare,

el e numai lângă unii,

ea e lângă fiecare.

101 - Adevărul e din ceruri, de aceea nu oricine

îl iubește și-l pătrunde - ci doar cel născut din sine.

102 - Adevărul e o perlă, un ceresc mărgăritar,

a-l afla și a-l pătrunde este cel mai mare dar.

103 - Fericit cel ce cunoaște Adevărul în viață

dar mai fericit acela ce pe alții-n el i-nvață,

că nu-i chin mai mare-n lume decât să cunoști ce-i bine

și să nu poți spune-aceasta celor orbi de lângă tine.

104 - Piatra de-ncercare este Timpul pentru orișicine;

Timpul dovedește singur ce e rău și ce e bine.

Timpul nimicește grabnic tot ce-i mincinos și rău.

Timpul face Adevărul veșnic, cum e mersul său.

105 - Mai bine Adevăr desculț

decât minciună cu zorzoane,

mai bine un sărac cinstit

decât un hoț cu milioane.

106 - Binecuvântat e-acela ce oriunde-ar fi să fie

binele curat îl face și-adevărul drept îl știe.

107 - Când cu tine-i Adevărul, poți și muntele să-l muți,

când cu tine e minciuna, cazi - și mori cu cei căzuți.

108 - Adevărul și Iubirea sunt numirile divine

care sufletului nostru i se potrivesc mai bine.

Adevărul ce dă minții strălucirea ei deplină

și Iubirea ce ne face inima ca ea: divină!

109 - Adevărul e trimisul raiului pe-acest pământ;

sufletul care-l primește este-un colț din raiul sfânt.

110 - Decât una, e mai bine două frumuseți să fie.

Adevărul și Iubirea - sunt suprema bucurie.

111 - Marile-adevăruri greu sunt înțelese

- se cer zeci sau sute de-ani, adeseori

pentru că-s prea rare sufletele-alese

și-s prea mari păcate printre muritori.

112 - Adevărul izvorăște din trăire nu din gură;

poate soba fi frumoasă

când nu-i jarul, nu-i căldură!

113 - Oamenii văd Adevărul fiecare-n felul său,

nu în felul său cel unic

- de-aici vine-atâta rău.

114 - Cel ce zice Adevărul dar nu-l face, este-așa

cum ar pune lampa-n urma și nu înaintea sa;

el, umblând în întuneric, poate pe-alții să-i lumine,

poate pe-alții-n rai să-i ducă

dar se duce-n iad pe sine.

115 - Oricâți se ridică-n contra unui adevăr vădit,

el nu poate fi de nimeni micșorat ori nimicit.

116 - Numai când te urci pe munte

vezi cât cerul e de sus;

- doar când afli Adevărul

știi ce-i spus

și ce nu-i spus.