Despre adevăr

1 - Unul este Adevărul... numai conştiinţa sa

te ajută drumul cinstei să-l poţi crede şi urma,

căci nu poţi s-ajungi a crede Adevărul până când

vei ajunge ca să-i afli conştiinţa-n primul rând.

2 - Fiul meu, fii drept oriunde şi-Adevărul să-l iubeşti

pân-la moarte, şi să-l aperi, orice-ar fi să pătimeşti;

nu descuraja atuncea când minciuna-l biruieşte,

noru-i nor, curând se duce, soarele în veci trăieşte.

3 - Pe minciună, cât trăieşti,

nici un ban să nu plăteşti;

dar pe Adevăr să stai,

tot avutul tău să-l dai.

4 - Fiica mea, viaţa toată, nici cu cât e-un fir de păr

nu te-abate niciodată, nu fugi de Adevăr

c-Adevărul, ţine minte, fiica mea, e un căţel

care muşcă totdeauna pe-acei care fug de el.

5 - Nu te supăra de răul care-l suferi în viaţă

pentru c-ai lucrat dreptatea şi-ai spus Adevăru-n faţă;

e mai bine ca să suferi de la oameni că le-ai spus

decât dacă nu l-ai spune să fii pedepsit de Sus.

6 - Fiii mei, luaţi aminte la-nţeleapta mea povaţă;

adevărul totdeauna oricui spuneţi-l pe faţă;

nu-l ascundeţi niciodată

nici de frică, nici de plată,

nici nu-l spuneţi pe la spate

ori cu vorbe supărate,

că numai spunându-l bine va fi inima-mpăcată.

7 - Fiul meu, cât Adevărul fi-ţi-va-n inimă şi-n gură,

nu te teme niciodată de întreaga lumii ură.

Căci oricât întâi tu fi-vei pe nedrept târât în vină,

pân-la urmă Adevărul te va scoate la lumină

şi pe cât de mândră-i ziua dup-o noapte de furtună,

tot aşa-i şi Adevărul înălţat după minciună.

8 - Adevăru-i bogăţia şi comoara minunată

care are-un preţ statornic şi nu piere niciodată.

Fericit e totdeauna sufletul cuminte care

caută-mbogăţirea sfântă cu comoara asta mare.

9 - Adevărul, îndrăzneşte orişicând să-l spui oricui,

El triumfă totdeauna: crede-n biruinţa Lui!

10 - Fiul meu, oricât de falnic duhul răului ţi-apare,

ai curaj să spui în faţă Adevărul sus şi tare;

îndrăzneşte, nu te teme, şi vei birui-n ispită

căci a răului putere totdeauna-i mărginită.

11 - Când simţi valul de-asuprire al vrăjmaşului hapsân

pentru Adevărul care, sfânt, tu-l porţi curat la sân,

crede!, şi-ntărind piciorul, stai la locul tău stăpân:

apa trece, că e apă, însă pietrele rămân!

12 - Leapădă făţărnicia şi evlavia deşartă,

Adevărul îl iubeşte, dar păcatele le iartă!

13 - Mintea care vrea să afle Adevărul neapărat

trebuie întâi să fie curăţită de păcat

căci o minte întinată, în fărădelegi trăind,

n-o să vadă niciodată Adevărul strălucind.

14 - Fiul meu, din tot ce-n lume vei privi cu ochii tăi

şi din tot ce cu urechea ai s-auzi pe-a vieţii căi

şi din tot ce-n al tău umblet cu-a ta minte-ai să-nţelegi,

numai ce e bun păstrează, şi-Adevărul să-l alegi,

c-Adevărul este aur; să-l păstrezi cu grijă bună,

restu-i pleavă, las’ s-o ducă vânturile ce-o adună.

15 - Gura zice,

vântul duce,

mult e-amar,

puţin e dulce,

din ce vezi

şi cercetezi,

Adevărul să-l păstrezi.

16 - Nu-i prăpastie mai mare ca-ntre-un drept şi vremea sa

căci ai lui nu-l pot adesea înţelege şi urma;

el, spunându-le-adevărul ce târziu se va ivi,

răutatea şi-ngustimea îi împiedică-a-l primi.

Numai mai târziu, când vine vremea despre care-a spus

oamenii-i cunosc valoarea

- dar atuncea el s-a dus...

17 - Marii oameni totdeauna greu sunt înţeleşi de-ai lor,

căci ei văd ce nu văd alţii şi trăiesc în viitor;

mulţi îi vor urma în urmă poate mai adânc arând

însă ei au primul merit, de la ei e primul gând,

ei au tras întâia brazdă, de la ei sunt primii paşi;

mult s-a spus apoi,

ei însă n-au avut înaintaşi.

18 - Adevărul şi de-aceea poate că nu-i place-oricui

că e gol, fără zorzoane şi nu râde nimănui.

19 - Sufletele mari asemeni culmilor înalte sunt:

deseori încinse-n neguri, deseori în ploi şi vânt

- dar acolo se respiră aerul curat şi sfânt.

20 - Adevărul, ca un meşter, sapă chipul credincios,

greu şi dureros adesea, însă pururea frumos.

21 - E mai bună tulburarea ce după-adevăr aduni

decât pacea de pe urma unui umblet cu minciuni.

22 - Mai de preţ e Adevărul spus cu vorbe necioplite

ca minciuna goală spusă cu cuvinte-mpodobite.

23 - Adevărul niciodată

nu-i de partea cui se ceartă

ci-i de partea cui iubeşte,

cui ascultă şi cui iartă.

24 - De vrei pâine a avea

nu tărâţe cumpăra!

Adevărul ce-l doreşti

caută-l până ce-l găseşti,

nu te mulţumi defel

cu nimic decât cu el.

25 - Cel ce luptă împotriva Adevărului în viaţă

va ajunge să-şi urască mântuirea sa pe faţă.

26 - A cunoaşte Adevărul e mai mult decât simţire:

e-a-ntâlni desăvârşirea şi-a pătrunde-o prin trăire.

27 - A cunoaşte-o religiune bine e şi nu-i urât;

a cunoaşte Adevărul însă-i mult mai mult de-atât,

căci pe cât de mult de lună soarele-i deosebit

pe atât e-o religiune de-Adevărul cel slăvit.

28 - Fii modest mereu, respectă în tăcere, cât vei fi,

ceea ce nu poţi în viaţă nici respinge, nici primi.

Nu gândi că tu ştii totul, ci apleacă-te smerit:

Adevărul tot îl ştie numai Domnul negreşit.

29 - Numele ce voi mi-l spuneţi astăzi, nu-i numele meu,

chipul ce-mi priviţi acuma, înţelegeţi, nu sunt eu;

astăzi sunt aşa, ieri altfel, mâine altfel o s-arat,

când n-am să mai fiu, vedea-veţi cum am fost cu-adevărat.

30 - Adevăru-i lucrul unic ce te face fericit,

cugetul curat păstrându-ţi, făcând duhul liniştit;

să mi-l spună totdeauna rog pe cei ce mă iubesc

căci eu nu-l văd totdeauna şi nu oricând îl doresc.

31 - Eu te voi iubi-n vecie, Adevărule iubit,

chiar dac-ascultând de tine prea ades am suferit;

chiar de-aş fi mereu ca astăzi alungat şi prigonit,

eu doresc să merg cu tine, Adevărule iubit,

căci doar când sunt lângă tine cugetul mi-e liniştit.

32 - Fiul meu, priveşte totul, dar să nu culegi din toate

decât Adevărul care să te lumineze poate.

33 - Abateri au creştinii numai,

nu Creştinismul, ne-ndoios;

creştin e-acela ce trăieşte

cum se şi cheamă: ca Hristos.

34 - Fiindcă sute de-adevăruri lumea a descoperit

astăzi nu-L mai recunoaşte pe Cel Unul Negreşit;

fiindcă şi-a făcut atâţia dumnezei, şi-a adorat,

nu-L mai poate recunoaşte azi pe Cel Adevărat.

35 - Dragostea de Adevăr e minunata însuşire

care sufletu-l conduce totdeauna la sfinţire;

cum şi nerespectul faţă de-Adevăr e calea care

duce sigur la ruină, la-ntuneric şi pierzare.

36 - Atâta Adevăr încape în conştiinţa orişicui

câtă iubire-i şi blândeţe şi curăţie-n viaţa lui.

37 - Adevărul sigur spune-l cu blândeţe permanent:

numai ceea ce-i nesigur e spus dur şi violent.

38 - Cei cu drag de-nvăţătură merg din bine în mai bine,

numai ei pe lume lasă drumuri de lumină pline;

cei ce strică-nvăţătura sau nu ţin s-o şi trăiască

lasă-n urmă întuneric şi ruină sufletească.

39 - Adevărul nu-l ascunde, nici nu-l vinde niciodată:

cum te porţi cu Adevărul, asta inima ţi-arată.

40 - Cine va iubi-Adevărul îl va şi-apăra oricând

cu curajul cel mai mare şi cuvântul cel mai blând;

dar curajul cel mai mare nu-i doar vorba care-o spui

ci-i dovada luminoasă a vieţuirii lui.

41 - Adevărul e tot el

deşi alţii-i spun altfel,

cum lumina-i tot lumină

deşi orbii-i află vină.

42 - Adevărul, Legea Firii

Veşnicului Savaot

ca nelimita Iubirii

biruie şi-ntrece tot.

El şi-n larg şi-nalt pătrunde,

străfunzimi şi strănălţimi,

când arată sau ascunde

a minunilor mulţimi.

Slobozindu-te-ngustimii

dragostei te face sclav,

dăruindu-te mulţimii

un erou smerit şi brav.

43 - Pe acela care-ţi spune Adevărul, să-l asculţi,

fiindcă oameni să iubească Adevărul nu sunt mulţi.

44 - Pe cel frate cu-Adevărul fă-ţi-l frate preaiubit

căci dacă-i rămâi statornic te va face fericit.

45 - Nici un fier nu-l baţi degeaba,

tot se-ndoaie în vreun fel;

pe orice copil învaţă-l şi-ai să scoţi ceva din el

şi pe orice om îndrumă-l spre-Adevăr şi spre frumos,

căci oricât de mic ar pare, tot rămâne un folos.

46 - Adevărul câteodată ustură, dar face bine,

iar minciuna netezeşte, dar la urmă dă ruşine.

47 - Nu-i mai mare duşmănie ca aceea ce-ţi aduni

când spui prostului că minte

şi-adevărul la nebuni.

48 - Spune Adevărul chiar de te loveşte:

pentru tot ce suferi el te răsplăteşte.

49 - Copiii şi nebunii şi omul când e beat

nu ştiu să se prefacă: ei spun adevărat.

50 - Adevărul, ca oleiul, tot deasupra se ridică

nimeni n-o să-l poată-ascunde,

de aceasta n-avea frică.

51 - Caii buni îţi suie dealul cu căruţa plină,

Adevărul şi cu Cinstea nu te lasă-n vină,

fraţii buni şi-n zile negre vorba o să-şi ţină.

52 - Cocoşul şi de sub covată tot cântă când e ceasul său:

chiar năbuşită, conştiinţa tot strigă după omul rău.

53 - Cuvântul omului sărac cât de-adevărat să fie

puţini îl preţuiesc de-ajuns şi mulţi nu vor să-l ştie,

căci pentru starea lui, oricât de scumpe vorbe-ar scoate,

flecarii lumii numai râd şi joc îşi bat de toate.

54 - Şi nenorocirea-i bună, că-n viaţă fără ea

omul poate niciodată multe nu le-ar mai afla;

numai ea-i deschide ochii şi-i trezeşte mintea lui

ca să vadă Adevărul în ce este şi-n ce nu-i.

55 - Mai bine plângi cu-nţelepciunea,

decât să râzi cu nebunia,

mai bine-n jug cu cel cuminte, decât cu prostul cununia, -

mai bine-n lanţ cu Adevărul, decât la masă cu minciuna -

cu binele te-nalţi odată, cu răul pieri pe totdeauna.

56 - Celui care înţelege nu-i lipsă de vorbă multă:

el pricepe Adevărul, că-nţelege ce ascultă.

Însă cui nu înţelege şi cui nu vrea să-nţeleagă

poţi să-i spui potop de vorbă, tot nimica n-o s-aleagă.

57 - Poate să cunoască omul tot ce-n lume se va naşte,

în zadar dacă pe sine singur nu se va cunoaşte;

poate să câştige lumea, numa-n lux să se dezmierde,

în zadar când Adevărul nu-l cunoaşte şi se pierde.

58 - Mai uşor cunoaşte omul câte stele sunt pe cer,

cât nisip pe malul mării, câte frunze cad şi pier,

câte ierburi şi câţi arbori, câte gâze şi ce fel -

decât se cunoaşte singur ce-i cu el

şi ce-i în el.

59 - Tot vine-odată şi acel ce-ntârzie pe cale,

aşteaptă răbdător căci vin şi solii cauzei tale!

60 - Adevărul biruieşte, nu minciuna pân-la urmă;

tot ce seamănă minciuna, apa duce, vântul scurmă.

61 - Adevărul străluceşte chiar şi-atunci când lumea-ntreagă

n-are ochi curaţi să-l vadă, nici gând treaz să-l înţeleagă;

precum luna luminează chiar când nimeni n-o priveşte

dacă-i unul treaz şi-o vede - pentru-acela străluceşte.

62 - Adevărul totdeauna e curat şi luminos,

însă omul când nu-l vede, are suflet mincinos.

63 - Cel curat la gând, cunoaşte Adevărul - şi-l grăieşte;

dar cu mult necaz pe lume Adevărul se vesteşte.

64 - Greu şi-anevoios e drumul Adevărului în lume,

căci puţini sunt cei ce umblă după el să se îndrume.

65 - Toate le adevereşte vremea în decursul său;

cei ce seamănă-adevărul nu culeg păreri de rău.

66 - Trebuie spus Adevărul totdeauna când e bine,

când e timpul,

când e locul

şi când este cine-l ţine.

67 - Cel ce-ţi spune Adevărul bucurie nu-ţi prea face,

rar îţi spune Adevărul cel ce-ţi spune doar ce-ţi place.

68 - Frumos lucru e-adevărul, şi statornic şi curat,

însă prea puţini în lume îl iubesc cu-adevărat.

69 - Greu se află Adevărul dacă umbli să-l găseşti

îndrumat de îngâmfare ori de-ambiţiuni fireşti;

dar uşor îl află-acela ce-are suflet credincios

şi doreşte să-l cunoască spre-a-mplini ce e frumos.

70 - Nu te socoti pe tine niciodată mai presus

decât Adevărul care e Cuvântul vrednic spus,

ci socoate Adevărul mai presus ca tot ce ai

ca să poţi fi şi tu-odată preţuit de-al lui sfânt grai.

71 - Mare este-ntunecimea ce se cere pe pământ

nimicită de lumina Adevărului preasfânt;

de aceea şi tu care spui că eşti ostaşul său

luptă să-i ajuţi izbânda lui, cu tot curajul tău.

72 - Timpul scoate adevărul la lumină-ntotdeauna,

însă timpul niciodată n-a fost prieten cu minciuna.

73 - Limba mincinoasă numai când greşeşte

spune adevărul - altfel nu-l doreşte.

74 - Uneori şi făr-să-l cauţi afli-un adevăr frumos,

dar aceasta numai dacă ai un suflet credincios.

75 - Cine caută doar ce-i place şi ia numai ce-i convine

rar găseşte Adevărul şi puţine-i sunt spre bine.

76 - Totdeauna şi oriunde cel mai bine e să spui

adevărul - şi să umbli numai în lumina lui,

căci chiar dacă cu-adevărul n-ai să fii plăcut întâi,

pân-la urmă niciodată de ruşine nu rămâi.

77 - Adevărul e virtutea cea mai sfântă-ntotdeauna,

iar păcatul cel mai mare şi mai veşnic e minciuna.

78 - Chiar şi Adevărul cel mai sfânt - nu-l spune

când ar fi o armă mâinilor nebune.

79 - Spune pururi Adevărul, spune pururi ce-i plăcut,

că vei fi primit oriunde este-un duh neprefăcut.

Ce nu place, nu prea spune chiar şi de-i adevărat,

dar nici ce-i plăcut nu spune dacă nu-i deplin curat.

80 - Luptă-te până la moarte pentru Adevăr oriunde;

vine-o zi când Adevărul strălucit îţi va răspunde.

81 - Să n-ai frate mai aproape, nici stăpân mai sfânt să n-ai,

nici soţ drag - ca Adevărul - şi-ţi va fi viaţa rai.

82 - Să apăr Adevărul! - aceasta o doresc,

nu să-i conving pe-aceia care nu-l iubesc.

83 - Spune Adevărul cu un zâmbet blând

asta îl va face mai plăcut oricând.

84 - Adevărul ce nu poate să se-arate totdeauna

va-nlesni să se arate şi să biruie minciuna.

85 - Cine află Adevărul, află-al libertăţii zbor:

Adevărul totdeauna este-un eliberator.

86 - Adevărul are-n sine îndrăzneala de oţel,

nu-i în Adevăr acela care are frica-n el.

87 - Ce e oare Adevărul,

unde este el

şi cum?

La o taină-aşa de mare poţi s-ajungi pe-un singur drum:

drumul lui e-nţelepciunea, taina lui e-un dar frumos,

dar îl află numai omul blând, curat şi credincios.

88 - Cum e ziua fără soare, cum e noaptea făr-o stea,

aşa-i vorba sau viaţa fără adevăr în ea.

89 - Adevărul şi iubirea nu sunt date tuturor,

ci doar celor ce le caută cu sudoare şi fior.

Dar acela ce le află şi le ştie preţul sfânt

nu le-ar da pe nici un aur sau comoară pe pământ.

90 - Noi suntem pe lume numai Adevărul să-l căutăm

dar aflarea lui, o, numai dragostei i-o datorăm.

91 - Nu-i nimic să-ţi ceară-n lume

o mai mare grijă lui,

de cum cere Adevărul,

când îl taci

sau când îl spui.

92 - Adevărul foloseşte numai celui cui e spus -

celui care-l spune,-adesea numai ură i-a adus.

93 - Fiecare lucru este şi frumos şi nefrumos,

numai Adevărul este pe de-a-ntregul luminos.

94 - Adevărul nu se schimbă chiar când inima se poate;

cel născut din el va trece drept şi sfânt ca el prin toate.

95 - Adevărul umblă şi-astăzi pe pământ mereu ascuns,

dragostea i-a pus pe faţă vălul ei de nepătruns

şi nu lasă să-l cunoască decât sufletul acel

care îi aude glasul şi se-ndreaptă după el.

96 - Adevărul e şi astăzi prea ascuns şi-atât de rar

iar minciuna-i prea văzută şi cu-atât de mult viespar,

dar nici unii n-am fi-n stare să-l cunoaştem fericiţi

dacă nu-l iubim puternic şi căutăm neobosiţi.

97 - Nu putem simţi-Adevărul dacă nu-l căutăm cu dor,

însă cel care-l iubeşte află drumul lui uşor.

98 - Orice vorbă este nouă şi-are un plăcut ecou

numai dacă este spusă într-un fel întruna nou.

99 - Adevărul este-n lume soarele înţelepciunii,

dar ce trist că pân-la moarte nu ajung să-l vadă unii.

100 - Greu se vede Adevărul - dar minciuna iute-apare,

el e numai lângă unii,

ea e lângă fiecare.

101 - Adevărul e din ceruri, de aceea nu oricine

îl iubeşte şi-l pătrunde - ci doar cel născut din sine.

102 - Adevărul e o perlă, un ceresc mărgăritar,

a-l afla şi a-l pătrunde este cel mai mare dar.

103 - Fericit cel ce cunoaşte Adevărul în viaţă

dar mai fericit acela ce pe alţii-n el i-nvaţă,

că nu-i chin mai mare-n lume decât să cunoşti ce-i bine

şi să nu poţi spune-aceasta celor orbi de lângă tine.

104 - Piatra de-ncercare este Timpul pentru orişicine;

Timpul dovedeşte singur ce e rău şi ce e bine.

Timpul nimiceşte grabnic tot ce-i mincinos şi rău.

Timpul face Adevărul veşnic, cum e mersul său.

105 - Mai bine Adevăr desculţ

decât minciună cu zorzoane,

mai bine un sărac cinstit

decât un hoţ cu milioane.

106 - Binecuvântat e-acela ce oriunde-ar fi să fie

binele curat îl face şi-adevărul drept îl ştie.

107 - Când cu tine-i Adevărul, poţi şi muntele să-l muţi,

când cu tine e minciuna, cazi - şi mori cu cei căzuţi.

108 - Adevărul şi Iubirea sunt numirile divine

care sufletului nostru i se potrivesc mai bine.

Adevărul ce dă minţii strălucirea ei deplină

şi Iubirea ce ne face inima ca ea: divină!

109 - Adevărul e trimisul raiului pe-acest pământ;

sufletul care-l primeşte este-un colţ din raiul sfânt.

110 - Decât una, e mai bine două frumuseţi să fie.

Adevărul şi Iubirea - sunt suprema bucurie.

111 - Marile-adevăruri greu sunt înţelese

- se cer zeci sau sute de-ani, adeseori

pentru că-s prea rare sufletele-alese

şi-s prea mari păcate printre muritori.

112 - Adevărul izvorăşte din trăire nu din gură;

poate soba fi frumoasă

când nu-i jarul, nu-i căldură!

113 - Oamenii văd Adevărul fiecare-n felul său,

nu în felul său cel unic

- de-aici vine-atâta rău.

114 - Cel ce zice Adevărul dar nu-l face, este-aşa

cum ar pune lampa-n urma şi nu înaintea sa;

el, umblând în întuneric, poate pe-alţii să-i lumine,

poate pe-alţii-n rai să-i ducă

dar se duce-n iad pe sine.

115 - Oricâţi se ridică-n contra unui adevăr vădit,

el nu poate fi de nimeni micşorat ori nimicit.

116 - Numai când te urci pe munte

vezi cât cerul e de sus;

- doar când afli Adevărul

ştii ce-i spus

şi ce nu-i spus.