Despre ajutorare
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, să-ţi fie pururi sfatu-acesta spre ştiinţă:
pune mâna şi ajută orişiunde ai putinţă
făr-s-aştepţi în schimb vreo plată
sau să faci vreo umilinţă.
2 - Cu-ajutorul grabnic dat
îndoit ai ajutat.
3 - Dacă vrei s-ajuţi un suflet, dacă vrei să faci un bine
orişicând găseşti la cine:
- sunt atâtea guri flămânde ce colindă uşi străine,
sunt atâtea mâini întinse rugătoare către tine,
sunt atâtea răni ce-aşteaptă mâna care să le-aline,
ochi atâţia plini de lacrimi ce se strâng în lungi suspine,
suflete atât de multe de dureri nespuse pline,
toate-n jur pe lângă tine
toate cer şi toate-aşteaptă ca să vină - şi nu-i cine...
4 - Cum izvorul totdeauna îşi dă apa fără plată
dă-ţi la toţi ajutorarea dar să n-o ceri niciodată.
5 - Fiica mea, întotdeauna cei cu suflet credincios
vor căuta mereu să fie totdeauna de-un folos
cu ce pot, ei au s-aducă orişicui vreun ajutor
ca să vadă oricând lumea viaţă sfântă viaţa lor.
6 - Dar puţinul tău împarte celui mai sărac ca tine,
pâinea care-ai dăruit-o te va sătura mai bine.
7 - Fiul meu, tu dărnicia zi de zi să ţi-o mulţeşti
fără să mai spui: ajunge, - fără să mai oboseşti.
8 - Un Cântar Etern nu uită osteneala ta nicicând,
pentru toată fapta bună vei fi răsplătit curând.
9 - Unui om flămând,’nainte de-a-i da sfaturi, dă-i mâncare,
după-aceea o să poată să te-asculte cu răbdare.
10 - Nu da-n loc de pâine sfaturi, căci zgârcenia se vede
iar flămândul niciodată, chiar de-ascultă, nu te crede.
11 - Când cineva din neştiinţă
auzi că spune o prostie
tu nu tăcea, nici râde, spune-i
... cu multă grijă, fă-l să ştie.
12 - Împrumută totdeauna cu ce ai, când cer, pe toţi,
dar nu cere niciodată nimănui nimic, de poţi.
13 - Când ajuţi, de orice dată fii cu sufletul senin:
dacă dai, dă cu plăcere, ori dai mult, ori dai puţin.
14 - Fiii mei, nimic nu-i veşnic pe pământ, puteţi vedea,
viaţa trece, şi cu viaţa toate câte vin cu ea,
iar din toate pe vecie nu rămân şi nu păstraţi
decât cele ce la alţii mai lipsiţi ca voi le daţi.
15 - În durere, totdeauna mergi la timp cu mângâierea;
prea târziu
sau prea devreme
zgândări şi mai mult durerea.
16 - Dacă poţi da bani sau pâine
nu da numai promisiuni
şi nu spune: vino mâine
dacă ştii că spui minciuni.
17 - A fi primitor de oaspeţi e o sfântă datorie;
pasărea găseşte-o frunză, fiara-şi află-o vizunie,
însă omul fără casă tot la om scutire cată
- fă-ţi cu bucurie-această datorie de-orice dată.
18 - Fiii mei, când vreţi vreodată cuiva să îi daţi ceva,
nu mai întrebaţi flămândul să vă spună dacă vrea -
unii nu şi-ar spune foamea nici când se târăsc pe jos
iar acela care-ntreabă nu dă tocmai bucuros.
19 - Cine dă cu bucurie nu te-ntreabă dacă iei,
ci ţi-ntinde masa-n faţă şi-apoi singur faci ce vrei.
20 - De ţi-a dat o casă cerul,
mila lui cu tine-a fost;
fii grăbit să dai într-însa
oricui cere adăpost;
fericit, cu bucurie,
dă-i gândindu-te aşa:
ce har e că n-am nevoie
eu să cer şi el să-mi dea.
21 - Adevărul n-are-n lume nici un loc de-adăpostire,
umblă ca străin să vadă cine-i poate da primire;
el e tot aşa şi astăzi, dar sub chipuri diferite:
cearcă uşile deschise şi privirile-ntâlnite.
22 - Fiţi mai primitori de oaspeţi, mai cu milă de durere,
nu uitaţi pe cel ce-aşteaptă, ci-L priviţi pe Cel ce cere.
23 - Fiul meu, ajutorarea s-o faci bine cât se poate
şi întreagă o-mplineşte, n-o lăsa pe jumătate.
24 - Tot ce faci să fie astfel ca s-arate că-i lucrat
într-un fel cinstit şi vrednic de un om adevărat.
25 - Omul care vrea să facă dar nu poate face bine,
e nefericit pe lumea asta plină de suspine,
căci el suferă întruna pentru câte vede toate:
ar voi să le îndrepte, să ajute - şi nu poate.
26 - Când vrei să-l ajuţi pe-oricine
caută şi-l ajută bine
căci ajută rău cel care
cu-ajutorul dă-ntristare.
27 - Din nefericirea mea
ştiu ce grea-i viaţa grea
şi de-aceea lupt să scot
din necaz pe cine pot.
28 - Caută să nu faci vreun rău
cui dai ajutorul tău
c-ajutorul cu păcat
e mai bine-a nu fi dat.
29 - Când de unii în viaţă vei fi prigonit - să ştii
cerul va-ngriji ca alţii să te-ajute să te ţii.
Suferind pentru dreptate şi credinţă - nu uita:
cerul va-ngriji oriunde să-ţi găseşti un loc a sta.
30 - Pe cel credincios l-ajută nu numai acei ce sunt
dar şi cei ce-au fost nainte fii ai milei pe pământ.
31 - Noi dăm ajutor la alţii ca să-i facem ca şi ei
să ni-l dea napoi odată când veni-vor anii grei;
cel ce n-ajută pe nimeni când îl vede-n chinuri azi
nici pe el n-o să-l ajute nimeni, mâine, la necaz.
32 - Vrei să-i vezi pe mulţi că-s gata
să te-ajute la durere?
Caută ca să n-ai nevoie
niciodată a le cere,
căci acel ce prea se face
când ne-ameninţat se crede,
chiar când ai avea nevoie
trece-ades şi nu te vede.
33 - Nu fi dintre-aceia care îi găseşti oricând la bine
dar la rău nu vezi nici unul că se-opreşte lângă tine,
ci fii dintre-aceia care când e bine nu se-ndeasă
dar la rău le simţi aproape dragostea mereu duioasă.
34 - Cei buni, ca vânturătoarea: ştiu s-aleagă grâul bun
şi să lepede neghina, aruncând doar ce-i nebun;
dar cel rău e ca şi sita: el alege doar ce-i rău
aruncând ce-i bun afară - înspre nenorocul său.
35 - Ruşinoasă-i viaţa celor nimănui spre ajutor;
nişte vite-s mai alese că-şi dau măcar pielea lor.
36 - Orice om mai face-n lume unuia vreun ajutor
sfânt e numai cel ce umblă să ajute tuturor.
37 - Tot ce-avem este nesigur
şi-ndoielnic
şi uşor;
sigură-i numai izbânda când e Ceru-n ajutor.
38 - Ajutorul, la nevoie, preţuieşte îndoit;
înţeleptul şi milosul îl dă-n ceasul potrivit.
39 - Când nu vrei decât ce-i bine,
fii neclătinat mereu:
celui ce vrea numai bine
nu-i nimic a fi prea greu.
40 - Omului ce are ceva de cerut la Cer mereu
dar se roagă-ntâi pentru-altul
care suferă mai greu,
Însuşi Cerul se-ngrijeşte de-ai lui cerere tăcută
şi cum el ajută pe-altul
şi altul pe el l-ajută.
41 - Celui ce se-ajută singur, îi ajută şi Hristos
- dar nici Cerul nu-i ajută leneşului urâcios.
42 - Tot mai aproape e-o cămaşă
de pielea ta, ca un cojoc -
tot mai degrab te-ajută-un frate
ca un străin - la nenoroc.
43 - Când nevoia este mare - şi-ajutorul nu-i aproape,
Cineva e-ntotdeauna lângă noi
ca să ne scape.
44 - Iarba creşte - însă calul mort nu-nvie
- nu lăsa flămândul, oricine fie!
45 - Nu cere-ajutor la nimeni decât muncii tale,
asta-i cea mai fericită şi mai bună cale.
46 - Îndoit ajută - cel ce dă grăbit
- pe oricine-ajută-l când e mai lipsit.
47 - Ajutorul dat tăcut,
mila pentru cel pierdut,
cât în taină-i dăruit,
cât a pus din ce-a primit,
ce smerit când sus era,
ce bun simţ când îţi vorbea,
- astea toate cin-le-a spus
de cel bun -
cât n-a fost dus?
48 - Apără-l cu grai pe-acela care fără grai îndură
şi cu braţul tău pe-acela asuprit de-un braţ de ură.
49 - Ca un doctor după moarte e-ajutorul
după greu;
cel ce-ajută-n clipa lipsei e plăcut lui Dumnezeu.
50 - Ajutoru-ntârziat
e aşa cum n-ar fi dat.
51 - Când îţi văd căruţa ruptă
mulţi ştiu cum să fi făcut
- înţelept e cel ce-ajută
până timpul nu-i trecut.
52 - Cel Înalt când ţi-este prieten
şi printr-un vrăjmaş te-ajută,
dar când El te părăseşte nu te scapă nici o sută.
53 - Dacă vrei cu-adevărat
dă-ajutor când eşti rugat,
nu când vremea a trecut
ca să zici şi tu c-ai vrut.
54 - După ce se stinge focul în zadar mai cari tu apă,
în zadar duci cuiva scară după ce-a ieşit din groapă,
în zadar l-îmbii cu pâine după ce s-a săturat:
- să-l ajuţi pe om la vreme, dacă vrei cu-adevărat.