Bucurie
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Când vii tu bucurie a sufletului meu
şi inima şi ochii de lacrimi umezesc...
naintea ta adie spre mine-a ta mireasmă
şi mi-aş deschide-ntregul adânc să te cuprind
această adiere preadulce de la tine
e ca ivirea zilei de praznic aşteptat.
Isuse, numai Tu eşti întreaga-mi bucurie
şi n-are lumea alta să-mi poată fi la fel!...
- Nu-i pe pământ comoară de care-ar fi legată
viaţa mea vreodată asemeni ca de Tine
nici mai adânc lipită,
nici mai cu drag aproape
cum poate fi de Tine,
şi cum mi-a fost mereu.
O, lângă Tine-n clipa adâncă-a rugăciunii
sau în trăirea muncii cu lacrimi şi sudori,
sau în vâltoarea luptei cu opintiri sporite
smulgând plătite roade cu orice pas împins,
sau în purtări de sarcini cu renunţări durute
- eu gust din plin aroma cereştilor grădini!
Fii binecuvântată adâncă bucurie
Isuse, Soare dulce al sufletului meu!