Bucurie şi nefericire
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Nici o bucurie din lumea asta, pe care o poate simţi o inimă omenească, nici înainte nici după aceea, nu se mai poate asemăna cu aflarea lui Hristos.
Cu priveliştea vederii mântuirii Lui.
Cu strălucirea dobândirii iertării Sale.
Nefericit cu adevărat este numai acela care nu află niciodată această bucurie.
2 - Dorim şi noi Mântuitorul nostru Preaiubit să-Ţi cântăm într-un nesfârşit cor, nesfârşita noastră mulţumire pentru răscumpărarea pe care ne-ai adus-o prin Patimile Tale
şi pentru mântuirea pe care ne-ai dat-o prin Învierea Ta.
Ajută-ne să ridicăm fapta până la dorinţă.
3 - În strălucita Ta Înviere Isuse Doamne, noi sărbătorim cea mai desăvârşită şi atotcuprinzătoare biruinţă.
În Învierea Ta, se împlinesc toate profeţiile trecutului şi de la ea încep toate făgăduinţele viitorului.
La Învierea Ta, se sfârşesc Mărturia şi Patimile Tale, şi de la ea pornesc nădejdea şi aşteptările noastre.
4 - În timp ce oricare altă sărbătoare se cuprinde numai pe sine însăşi, Sărbătoarea Învierii Tale Isuse Dumnezeul nostru, le cuprinde pe toate câte au fost înainte de ea. Şi câte vor mai fi în urmă, până în veci şi în veci.
Ea este Sărbătoarea Biruinţei Veşnice.
Sărbătoarea Cântării Veşnice,
Sărbătoarea Luminii şi Fericirii Veşnice...
5 - Cele mai slăvite făpturi din Cer alcătuiesc mereu cântări noi, pentru a cânta şi a înălţa veşnic, lauda Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus...
Leul şi Mielul...
Împăratul şi Robul...
Smeritul şi Înălţatul...
Învinsul şi Biruitorul veşnic - Isus Hristos.
Cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, s-au proşternut înaintea Mielului... şi cântau o cântare nouă zicând: vrednic eşti Tu...
6 - Oricine s-a pătruns vreodată de cunoaşterea lui Dumnezeu, acela a ajuns neapărat la aceste Dumnezeieşti adevăruri.
Acela va îmbrăţişa cu o frăţească iubire, cu un sfânt respect şi cu o blândă înţelegere, pe orice semen, de orice limbă, de orice culoare, de orice convingere,
privind la toţi semenii săi cu acei ochi plini de blândeţe cu care îi priveşte Hristos care Şi-a vărsat Sângele Său pentru toţi şi i-a răscumpărat pe toţi.
Îi iubeşte pe toţi şi îi cheamă pe toţi.
Îi uneşte pe toţi şi face din toţi o unică împărăţie.
Toţi cei care exclud pe alţii, se exclud pe ei înşişi din Împărăţia lui Dumnezeu.
7 - Vrednicia se măsoară într-un singur fel: după cât ai putut să suferi pentru împlinirea voii lui Dumnezeu.
Hristos a fost şi va fi pe veşnicie vrednic de orice slavă şi de orice laudă.
De orice cântare şi de orice iubire.
De orice jertfă şi de orice preţ,
- pentru că El a putut suferi cel mai mult pentru împlinirea voii mântuitoare şi plină de cutremur a lui Dumnezeu.
8 - Cât de fericiţi trebuie să fim noi, în gura cărora Dumnezeu S-a îndurat să pună acelaşi fel de a-L lăuda pe Hristos ca în gura îngerilor Săi!
Cât de minunate şi mereu noi cântări, trebuie să alcătuim şi noi spre a-I lăuda vrednicia Mielului Dumnezeiesc, care a fost junghiat şi pentru păcatele noastre.
Care a răscumpărat pentru Dumnezeu şi din limba noastră,
şi din neamul nostru,
şi din seminţia noastră,
- atâtea minunate şi scumpe suflete, cu care ne vom bucura aici şi în vecii vecilor...
9 - Pe o întindere de o lumină străvezie şi strălucitoare ca o mare de sticlă amestecată cu foc,
- şi în mâini cu harfele lui Dumnezeu,
- biruitorii tuturor puterilor potrivnice lui Hristos, stăteau cântând...
... şi cântarea lor vorbea cât de mare şi cât de minunate sunt Lucrările Tale Doamne, Dumnezeul nostru, Atotputernic şi Drept!
Cântarea aceasta ar trebui să fie neîncetat şi în toate gurile tuturor făpturilor de pe pământ,
- precum este în gurile tuturor celor din ceruri.
10 - O Dumnezeul nostru, din toată inima noastră ne închinăm şi noi înaintea Ta.
Şi cu toată iubirea şi evlavia smereniei noastre, lăudăm Numele Tău, pentru că din adâncul sufletului nostru credem că tot pământul se va teme de Tine,
şi toată suflarea va slăvi Numele Tău,
fiindcă numai Tu Cel Singurul Sfânt şi Atotputernic, - eşti vrednic de aceasta!
11 - Şi din adâncul sufletului nostru credem că în curând toate neamurile pământului vor veni şi se vor închina înaintea Ta Isuse Doamne.
Mărturisind că Tu eşti Dumnezeul şi Împăratul tuturor.
O, cât de fericiţi vor fi atunci, acei ce, prin primejdii şi necazuri, o fac asta acum!
12 - Acum cât încă multe din profeţii nu s-au împlinit fiindcă nu le-a sosit încă vremea împlinirii, noi Te lăudăm din tot sufletul nostru Doamne Isuse, deplin încredinţaţi că tot ce ai spus Tu se va împlini întocmai, la vremea sa...
De aceea unim şi noi cântările noastre de laudă pentru Tine încă de pe pământ, cu ale celor care Îţi cântă Ţie din veac în ceruri.
13 - Ce mare har de la Dumnezeu este să fi avut un tată credincios.
Să fi avut un înaintaş care să-L fi cunoscut şi ascultat pe Dumnezeu!
În vremile tale grele, sau în zilele tale de bucurie poţi vorbi cu Iacov, poţi striga spre Dumnezeul tatălui tău...
Poţi veni recunoscător la Domnul, - Părintele tău...
deplin încredinţat că tu ai pentru cine să strigi
şi Dumnezeu are pentru cine să te asculte.
14 - Dacă trăieşti şi tu la rândul tău în ascultarea în care a trăit tatăl tău faţă de Dumnezeul lui - atunci vei putea şi tu lega cu vrednicie lanţul de aur al credinţei înaintaşilor tăi, cu urmaşii tăi.
Vei fi astfel o verigă binecuvântată în acest lanţ binecuvântat.
15 - Să ne rugăm mereu şi noi lui Dumnezeu Tatăl nostru, ca să dăruiască şi conducătorilor poporului nostru o puternică înţelepciune şi o mare blândeţe.
Pentru ca ori de câte ori fiinţa şi libertatea neamului nostru vor fi în mare primejdie, - ei să poată sta în faţa primejdiei cu putere şi cu hotărâre, înlăturând-o cu înţelepciune.
16 - De nimic nu are atâta nevoie o ţară în orice vreme, ca de un conducător cu dragoste faţă de popor, şi cu credinţă faţă de Dumnezeu.
Sub îndrumarea unui astfel de conducător, poporul va fi apropiat de Dumnezeu, iar Dumnezeu va fi binevoitor faţă de popor.
17 - În vremile de mare primejdie un conducător de ţară credincios este de cea mai mare nevoie.
De multe ori, înţelepciunea şi credinţa unui conducător bun a scăpat de la nimicirea totală pe poporul său.
De aceea este o aşa de mare binecuvântare un conducător credincios.
Să-l cerem şi noi mereu de la Dumnezeu.
18 - Nu este popor să nu aibă vrăjmaşi.
Dar poporul cel adevărat al lui Dumnezeu, are cei mai mulţi.
Multe popoare au fost nimicite de vrăjmaşii lor,
- dar poporul lui Dumnezeu nu va putea fi nimicit niciodată.
19 - Vrăjmaşul are urechile cele mai ascuţite şi ochii cei mai ageri.
Lucruri pe care prietenul nu le aude şi nu le vede niciodată, vrăjmaşul le află numaidecât.
Vrăjmaşul stă mereu ca un leu la pândă, mereu să audă, mereu să vadă, mereu să ştie despre tine totul, spre a se folosi în chip nimicitor de tot ce poate afla împotriva ta şi alor tăi...
De aceea rugaţi-vă necurmat.
20 - Cine este vrăjmaş pentru Oastea peste care este chemat Numele Domnului Isus, acela este un vrăjmaş al Lui.
Cine luptă contra Oastei Domnului Isus, luptă şi contra Domnului ei.
Iar cine începe să lupte împotriva lui Dumnezeu, - se ştie ce soartă îl aşteaptă.
Prietenia Domnului este pentru toţi cei ce se tem de El,
dar cei ce rămân până la sfârşit vrăjmaşi ai Lui, vor fi zdrobiţi pe veci.
Să fie.
Amin.