Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.
Viața cu Hristos este o viață de neîncetate despărțiri.
Sufletul care Îl cunoaște cu adevărat pe Domnul, dă cu bucurie toate aceste oricâte despărțiri zilnice, pentru a-și păstra dulce și curată îmbrățișarea și unirea cu El.
Fiindcă nici o comoară din lume nu-i mai scumpă sufletului credincios ca îmbrățișarea Lui (Cânt. Cânt. 2, 6) - și nici o ființă nu-i este mai iubită ca Mântuitorul său (Marcu 10, 28).
Oricine rămâne statornic în această unire cu Hristos, ajungând un singur duh cu El, aduce în mod normal roadele Sale sfinte, căci Hristos rodește în el, după cum el se alimentează din Hristos.
În această dulce unire nu știi de unde începe mlădița și unde sfârșește vița. Fiindcă totul e una de la rădăcină până în vârf, cum a spus Domnul nostru Preaiubit: Eu în Tatăl și voi în Mine.
Dar despărțită de viță, mlădița își face adesea alte rădăcini. Își face rădăcinile ei sălbatice, străine, potrivnice, dezbinate și firești.
Din aceste rădăcini, se alimentează apoi, iar roadele pe care le aduce, sunt cele care îi aduc nimicirea ei însăși, roadele rele, acre și amare, ale firii stricate.
O, ce mare lucru este să nu te desparți niciodată de Hristos. Să fii în stare să te poți despărți de oricine și de orice, dar de El nu, niciodată.
Dar și ce greu lucru este despărțirea aceasta de Hristos uneori în lumea de astăzi.
Căci sunt uneori situații când dragostea de Hristos îți cere despărțiri care omenește, în chip normal, par cu neputință.
O astfel de situație a fost cea a lui Avraam, când Dumnezeu i-a cerut jertfa fiului său unic (Facere 2, 2).
O astfel de situație este aceea în care Hristos cere ucenicilor Săi ruperea de părinții lor, de soțiile lor, de copiii lor, de avere și chiar de propria lor viață. Când dragostea față de Dumnezeu a poruncit-o și o cere aceasta ca o condiție a mântuirii noastre sau a lor (Matei 10, 37).
Într-o astfel de situație dureroasă și grea se vede dacă suntem sau nu, în Hristos. Dacă avem sau nu în noi o adevărată dragoste de Dumnezeu (Ioan 8, 42).
Firește, nu toate inimile iubitoare de Hristos ajung până la acest greu pas, în care trebuie să facă cea mai grea alegere cu putință.
Dar cei care ajung aceasta trebuie să aibă puterea s-o facă.
Sigur că nu-i ușor, ca părinte credincios, să te desparți de fiul tău care a păcătuit și nu vrea să se îndrepte.
Dar dacă vrei să nu fii împreună părtaș cu el la păcat,
și dacă nu vrei să te desparți de Hristos și să te unești cu păcatul lui,
și dacă nu vrei să pieri și tu cu el,
- atunci trebuie neapărat să te desparți. Altfel nu numai că nu-l vei ajuta pe cel căzut să se întoarcă, dar vei cădea și tu cu el.
Hristos merge cu noi și în foc și în apă și în orice primejdii (Isaia 43, 2; Daniel 3, 25-27; Psalm 91, 3-6),
- dar în păcat, Hristos nu merge cu nici unul din noi, oricât I-am fi fost de apropiați (2 Cor. 6, 14-16).
În păcat mergem numai noi fără Hristos. În păcat mergem numai noi cu cel care nu vrea să se despartă de păcat, iar noi nu vrem să ne despărțim de el.
Fără Hristos nu putem face nimic, afară de un singur lucru: păcatul.
Dar vai de sufletul acela care poate să facă aceasta, chiar și în numele de părinte, sau de fiu sau de soț.
Căci ce bine ar mai putea ieși din păcat, chiar pentru acela pe care îl iubește fiul, soțul sau părintele, sau care n-a putut trece peste dragostea trupească, dar a putut să treacă peste dragostea cea de Hristos.
O Preamilostiv și Bun Dumnezeu, Isus Hristos, Te rugăm ai milă de inimile noastre, așa de mult alipite de ființele iubite, dar așa de puțin față de Tine.
Ai milă de noi că adesea suntem în stare să ne rupem de Tine spre a ne uni cu ele.
Și adesea ne amăgim că Te putem duce și pe Tine cu noi, în nedespărțirea noastră de cel neascultător de Tine.
Nu ne lăsa Doamne să căutăm și nici să găsim temeiuri biblice pentru păcatele noastre sau pentru ale celor de care nu vrem să ne despărțim.
Ci ajută-ne să avem față de Tine un cuget curat și o dragoste gata de orice despărțire străină, când ascultarea de Tine ne-o cere aceasta.
Nu ne lăsa să facem nimic fără Tine.
Să nu mergem cu nimeni fără Tine.
Să nu stăm nici unde fără Tine.
Să nu primim și să nu dăm nimic fără de Tine.
Căci tot ce-am face fără Tine ar fi spre nenorocirea noastră și alor noștri.
Amin.
+
Isus Singur ne învață ce-i cu-adevărat Iubirea
ce nu face niciodată între oameni osebirea
nici de rasă, nici de stare, nici de crez, nici de păcate
ci iubește totdeauna și pe toți cu bunătate.