Mulți din iudeii, care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
Iată poporul care asculta Cuvântul lui Dumnezeu de la Adevăratul Trimes, Isus Hristos, Fiul Lui,
poporul care privea la Acela ce le vorbea din partea Tatălui, cu putere și cu Adevăr - au crezut.
Căci poporul pentru care tot ce se face și tot ce se spune, este pregătit pentru rugăciune și este făcut cu iubire pentru credință și pentru mântuire.
Da, - poporul acesta, până la urmă, nu se poate să nu vadă și să nu creadă.
Căci poporul vede...
poporul vede și când ceea ce i se spune este simțit și trăit întocmai, de către cel ce le vorbește.
Dar vede când predicatorul este numai un vorbăreț și un fățarnic, care una spune altora, dar alta face el însuși, care una se preface și alta se face. Pe un astfel de om, ascultătorii îl vor și părăsi foarte curând.
Căci poporul care ascultă Evanghelia,
care înțelege Cuvântul lui Dumnezeu,
care aude atâtea predici -
și care totuși până la urmă, rămâne în necredință, rareori este vinovat el însuși de necredința inimii lui.
Mai adesea este vinovat acela care este pus să le vestească Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, dar care nu-și face această misiune cu tot sufletul cutremurat de marea datorie de conștiință pe care o are, în mijlocul poporului care aude și care vede.
Căci dacă poporul nu aude un glas izvorât din inima plină de credință, caldă de iubirea lui Dumnezeu, adică un glas din Duhul Sfânt și dacă nu vede o viață încredințată de adevăr și pătrunsă de sfințenie - la acela care le vorbește.
Și dacă nu-i simte duhul aceluia aplecat cu milă și cu bunătate spre ascultătorii lui și viețuind în armonie și unitate cu frații, printr-o trăire sinceră și smerită,
atunci în zadar e toată munca vorbitorului. Poporul nevăzându-le pe acestea, - nu-l va crede.
Puțini vor înțelege marele adevăr că omul nu trebuie să privească la om, ci la Domnul. Puțini vor înțelege că nu omul vorbește, ci Domnul le trimite Cuvântul și la El trebuie să privească - și nu la bietul om, oricare ar fi dânsul...
Fiindcă omul sărman, tot pe om îl vede în primul rând, iar slăbiciunile văzute la vestitor, vor întuneca în primul rând Vestea cea luminoasă adusă de el. Și bieții ascultători nu vor mai ajunge la credință, decât prea puțini și prea încet.
Dar ce mari binecuvântări urmează acolo unde trimisul Domnului mărturisește în chip vrednic de Adevărul pe care îl spune.
Acolo totdeauna se face o mare și curată lucrare de credință, de mântuire și de slavă pentru Dumnezeu.
Acolo totdeauna sunt învieri, sunt bucurii, sunt roade duhovnicești...
Dragă vestitor al Domnului, care ai o atâta de mare chemare și datorie față de toți cei la care ai fost trimis de Domnul, să-i înveți Calea mântuirii, învață cum să înveți. Învață cu smerenie și cu grijă, din tot ce a făcut Domnul, ca să știi cum trebuie să faci și să te porți și tu spre a-ți împlini în chip fericit și vrednic datoria ta, între ascultătorii tăi:
- Nu întârzia niciodată de unde ești dorit și așteptat!
- Fii cu toată inima ta, alături de cei iubiți în durerea lor.
- Fă totul pentru ca familia iubită să se refacă iarăși.
- Mergi la cel pierdut, roagă-te lângă el și cheamă-l!
- Fă totul numai spre credința și spre mântuirea celor ce aud.
- Pregătește totul cu o fierbinte rugăciune pentru ascultători.
- Cheamă, strigă și lucrează totul într-o mare credință.
- Și arată mai presus de toate o sfântă și evlavioasă trăire.
Căci dacă în felul acesta îți vei face slujba ta, de trimis al Domnului, atunci nu se poate ca aceia în mijlocul cărora mergi și stai și vorbești să nu vadă...
... Iată vederea celor ce le spui, potrivite cu cele ce le trăiești și le crezi, îi vor aduce pe toți la credința cea mântuitoare,
iar pe tine cu ei, cu toții urmându-te, toate acestea te vor duce la răsplata și la fericirea cerească!
Preadulcele nostru Mântuitor,
cu lacrimi de recunoștință Îți mulțumim nu numai pentru venirea Ta și pentru Adevărul pe care ni L-ai adus...
ci cu atât mai mult pentru pilda pe care ne-ai dat-o Tu și trimișii Tăi cei sfinți trăind și ei în același fel al Tău, ni i-ai trimis spre a ne aduce solia mântuitoare din partea Ta, cu cuvântul lor, dar și cu pilda lor.
O, Doamne Isuse, noi poate niciodată n-am fi ajuns la Tine, dacă n-am fi văzut în pilda vieții înaintașilor noștri potrivită cu a Ta, tăria adevărului pe care ni l-au vestit, și frumusețea sfințeniei Tale.
Te rugăm Doamne Isuse dă-le în veșnicie răsplătirile Tale, pentru tot ce au suferit pe pământ, din partea noastră sau a altora, pentru Numele Tău și pentru mântuirea acelora la care i-ai trimis Tu.
Iar nouă dă-ne statornicia de a ține întocmai învățăturile, pe care ei ni le-au lăsat prin viu grai și prin scris (2 Tes. 2, 15; 1 Cor. 11, 2).
Te rugăm pregătește Doamne și trimite Bisericii Tale și lumii, numai astfel de vorbitori ai Evangheliei Tale, cu fapta și cu Adevărul.
Amin.
+
Fiii mei, trăiți Cuvântul, nu numai să-L predicați
altfel, ce zidiți c-o mână cu cealaltă dărâmați
cei care trăiesc cu fapta, ceea ce cu gura spun
vor zidi cu amândouă și vor face lucru bun.