Mulţi din iudeii, care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
Iată poporul care asculta Cuvântul lui Dumnezeu de la Adevăratul Trimes, Isus Hristos, Fiul Lui,
poporul care privea la Acela ce le vorbea din partea Tatălui, cu putere şi cu Adevăr - au crezut.
Căci poporul pentru care tot ce se face şi tot ce se spune, este pregătit pentru rugăciune şi este făcut cu iubire pentru credinţă şi pentru mântuire.
Da, - poporul acesta, până la urmă, nu se poate să nu vadă şi să nu creadă.
Căci poporul vede...
poporul vede şi când ceea ce i se spune este simţit şi trăit întocmai, de către cel ce le vorbeşte.
Dar vede când predicatorul este numai un vorbăreţ şi un făţarnic, care una spune altora, dar alta face el însuşi, care una se preface şi alta se face. Pe un astfel de om, ascultătorii îl vor şi părăsi foarte curând.
Căci poporul care ascultă Evanghelia,
care înţelege Cuvântul lui Dumnezeu,
care aude atâtea predici -
şi care totuşi până la urmă, rămâne în necredinţă, rareori este vinovat el însuşi de necredinţa inimii lui.
Mai adesea este vinovat acela care este pus să le vestească Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, dar care nu-şi face această misiune cu tot sufletul cutremurat de marea datorie de conştiinţă pe care o are, în mijlocul poporului care aude şi care vede.
Căci dacă poporul nu aude un glas izvorât din inima plină de credinţă, caldă de iubirea lui Dumnezeu, adică un glas din Duhul Sfânt şi dacă nu vede o viaţă încredinţată de adevăr şi pătrunsă de sfinţenie - la acela care le vorbeşte.
Şi dacă nu-i simte duhul aceluia aplecat cu milă şi cu bunătate spre ascultătorii lui şi vieţuind în armonie şi unitate cu fraţii, printr-o trăire sinceră şi smerită,
atunci în zadar e toată munca vorbitorului. Poporul nevăzându-le pe acestea, - nu-l va crede.
Puţini vor înţelege marele adevăr că omul nu trebuie să privească la om, ci la Domnul. Puţini vor înţelege că nu omul vorbeşte, ci Domnul le trimite Cuvântul şi la El trebuie să privească - şi nu la bietul om, oricare ar fi dânsul...
Fiindcă omul sărman, tot pe om îl vede în primul rând, iar slăbiciunile văzute la vestitor, vor întuneca în primul rând Vestea cea luminoasă adusă de el. Şi bieţii ascultători nu vor mai ajunge la credinţă, decât prea puţini şi prea încet.
Dar ce mari binecuvântări urmează acolo unde trimisul Domnului mărturiseşte în chip vrednic de Adevărul pe care îl spune.
Acolo totdeauna se face o mare şi curată lucrare de credinţă, de mântuire şi de slavă pentru Dumnezeu.
Acolo totdeauna sunt învieri, sunt bucurii, sunt roade duhovniceşti...
Dragă vestitor al Domnului, care ai o atâta de mare chemare şi datorie faţă de toţi cei la care ai fost trimis de Domnul, să-i înveţi Calea mântuirii, învaţă cum să înveţi. Învaţă cu smerenie şi cu grijă, din tot ce a făcut Domnul, ca să ştii cum trebuie să faci şi să te porţi şi tu spre a-ţi împlini în chip fericit şi vrednic datoria ta, între ascultătorii tăi:
- Nu întârzia niciodată de unde eşti dorit şi aşteptat!
- Fii cu toată inima ta, alături de cei iubiţi în durerea lor.
- Fă totul pentru ca familia iubită să se refacă iarăşi.
- Mergi la cel pierdut, roagă-te lângă el şi cheamă-l!
- Fă totul numai spre credinţa şi spre mântuirea celor ce aud.
- Pregăteşte totul cu o fierbinte rugăciune pentru ascultători.
- Cheamă, strigă şi lucrează totul într-o mare credinţă.
- Şi arată mai presus de toate o sfântă şi evlavioasă trăire.
Căci dacă în felul acesta îţi vei face slujba ta, de trimis al Domnului, atunci nu se poate ca aceia în mijlocul cărora mergi şi stai şi vorbeşti să nu vadă...
... Iată vederea celor ce le spui, potrivite cu cele ce le trăieşti şi le crezi, îi vor aduce pe toţi la credinţa cea mântuitoare,
iar pe tine cu ei, cu toţii urmându-te, toate acestea te vor duce la răsplata şi la fericirea cerească!
Preadulcele nostru Mântuitor,
cu lacrimi de recunoştinţă Îţi mulţumim nu numai pentru venirea Ta şi pentru Adevărul pe care ni L-ai adus...
ci cu atât mai mult pentru pilda pe care ne-ai dat-o Tu şi trimişii Tăi cei sfinţi trăind şi ei în acelaşi fel al Tău, ni i-ai trimis spre a ne aduce solia mântuitoare din partea Ta, cu cuvântul lor, dar şi cu pilda lor.
O, Doamne Isuse, noi poate niciodată n-am fi ajuns la Tine, dacă n-am fi văzut în pilda vieţii înaintaşilor noştri potrivită cu a Ta, tăria adevărului pe care ni l-au vestit, şi frumuseţea sfinţeniei Tale.
Te rugăm Doamne Isuse dă-le în veşnicie răsplătirile Tale, pentru tot ce au suferit pe pământ, din partea noastră sau a altora, pentru Numele Tău şi pentru mântuirea acelora la care i-ai trimis Tu.
Iar nouă dă-ne statornicia de a ţine întocmai învăţăturile, pe care ei ni le-au lăsat prin viu grai şi prin scris (2 Tes. 2, 15; 1 Cor. 11, 2).
Te rugăm pregăteşte Doamne şi trimite Bisericii Tale şi lumii, numai astfel de vorbitori ai Evangheliei Tale, cu fapta şi cu Adevărul.
Amin.
+
Fiii mei, trăiţi Cuvântul, nu numai să-L predicaţi
altfel, ce zidiţi c-o mână cu cealaltă dărâmaţi
cei care trăiesc cu fapta, ceea ce cu gura spun
vor zidi cu amândouă şi vor face lucru bun.