Din zorii zilei mele
Traian Dorz - Hristos - Învierea noastră
Din zorii zilei mele în lanul Tău m-am dus
culegător de spice, așa cum Tu mi-ai spus.
Cântau secerătorii, eu îi urmam tăcut
sfios și singuratic și lăcrimând ca Rut.
Prin tot zăduful zilei sub soarele arzând
cu fruntea aplecată m-am ostenit tăcând.
Dorind când vine seara să-Ți pot aduce-n prag
c-o dragoste smerită toți snopii strânși cu drag.
- Stăpâne, iată seara se-ntinde peste văi
pe rând se-ntorc Acasă toți lucrătorii Tăi.
În urma tuturora mă-ntorc și eu tăcut
sfios și singuratic și lăcrimând, ca Rut.
Mă rușinez de rodul puțin agonisit
dar Tu cunoști arșița prin care m-am trudit.
O, iată vine noaptea, Îți cer un adăpost
s-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost.
Întinde-Ți peste mine veșmântul Tău plăcut
la sfintele-Ți picioare s-adorm și eu, ca Rut.
Iar Mâine Dimineață mă scoală fericit
să-ntâmpin Bucuria spre care-am suferit!
+
Stai mereu sub Jertfa Sfântă care te-a răscumpărat
cine stă sub Ea trăiește izbăvit de-orice păcat.