Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: Dezlegați-l, și lăsați-l să meargă.
Ce priveliște înspăimântătoare este de a vedea un mort ieșind din groapă, după patru zile, mirosind puternic a cadavru - și totuși având pe fața sa nu chipul morții înghețat și înfricoșător, ci chipul vieții, cald, voios și plin de o lumină prietenească.
Tot ce fusese înainte mască de cadavru respingător - era acum înlăturat, într-o clipă
și iată-l ieșind din mormânt nu un om mort ci viu, același, dar viu și nou.
Iată așa este și taina nașterii din nou!
Dintr-un cadavru respingător cum fusese înainte de a se preda lui Hristos, bețivul, hrăpărețul, desfrânatul, omul lumesc, - se transformă total, ridicându-se dintr-o dată și ieșind din mormântul păcatelor, la chemarea lui Hristos, un om nou: același om, și totuși altul.
Atât de cunoscut este lucrul acesta - și totuși când se petrece aievea în viața vreunuia din noi, el este totdeauna nou și minunat! Cu aceeași putere și lumină mereu proaspătă, cum a fost când prima dată și cu primul om, s-a petrecut,
căci într-adevăr cu fiecare dintre noi s-a petrecut sau se va petrece, în mereu același minunat alt fel.
Mortul a ieșit afară, dar n-a mai ieșit cu chipul cu care intrase. Ci cu o înfățișare nouă!
Iată adevărul ce ni s-a tot spus: că adică și la învierea morților din Ziua de Apoi, tot așa va fi,
atunci trupul nostru cel semănat în putrezire, va învia în neputrezire,
a fost semănat în ocară, dar va învia în slavă,
a fost semănat în neputință, dar va învia în putere
și a fost semănat trup firesc, dar va învia trup duhovnicesc
... căci dacă este un trup firesc este și un trup duhovnicesc.
De aceea este scris: Omul dintâi, Adam, (omul firesc), a fost făcut un suflet viu. Al doilea Adam (Omul-Hristos), a fost făcut un Duh dătător de viață...
De aceea după cum am purtat chipul celui pământesc, așa vom purta și chipul Celui ceresc...
Este scris: Nu vom dormi toți, dar toți vom învia într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță...
Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire...
și așa vor învia morții, toți morții, afară!
Aceste cuvinte se vor împlini întocmai așa, fiindcă Duhul lui Dumnezeu le-a insuflat, după cum se vor petrece atunci, toate.
Suflete al meu, întreabă-te cu groază și cu grijă, în fiecare zi, cum te pregătești tu pentru clipita aceea!
Suflete al meu, uită-te bine în jurul tău cum se duc rând pe rând, unul câte unul toți acei care erau lângă tine. Iată cum se culcă în țărână, aliniindu-se ca într-un dormitor pentru dimineața Deșteptării, pentru deșteptarea Dimineții.
Privește adâncul cimitirelor și vezi sub iarbă, materia morților pe care pământul o păstrează pentru cumplita și cutremurătoarea Clipă, pe care o așteaptă cu toții în nemișcarea lor încremenită și mută, dar atât de prevestitoare.
Curând vei ajunge și tu printre ei. Iar după vremea pe care n-o vei ști cum a trecut - te vei pomeni pe neașteptate și puternic strigat pe nume și chemat poruncitor să ieși afară!...
O, gândește-te suflete al meu, gândește-te înfiorat și adânc, chiar acum și neîncetat, la aceste lucruri,
căci numai gândul la ele, te va învăța cum să trăiești
și ce să alegi
și ce comori să-ți aduni
în ce veșminte să cauți a te îmbrăca,
- pentru ca atunci, când vei ieși, să nu fii gol și să nu stai tremurând cu groază și cu rușine în fața Celui Înfricoșat!
Isuse Doamne, Marele și Slăvit Dumnezeul și Judecătorul nostru al tuturora,
Slavă Ție pentru Atotputernicia Ta și pentru Mila Ta față de noi.
Iată Doamne stăm în fața Ta cutremurați și conștienți de vinovăția noastră ca și de măreția Puterii Tale Doamne. Și crezând în Venirea Ta și în învierea noastră din morți, Te rugăm din tot sufletul nostru să ne dăruiești înțelepciunea unei umblări în curăția ascultării Tale, și voința de a urma neclintit calea acestei ascultări.
Îmbracă-ne Doamne Isuse prin Duhul Sfânt, în toate virtuțile plăcute Ție
și umple candelele noastre, de trăirea voii Tale
și fii lumina noastră nemaistinsă pentru ca niciodată să nu mai umblăm în întuneric,
ci trăind aici în lumină,
să adormim în lumină,
să înviem în lumină
Așa ne ajută Doamne Isuse să ajungem la învierea cea mare și veșnică cu toții.
Amin.
+
Credincios e numai cel ce se silește-n orice zi
să trăiască-așa cum mâine ar fi sigur c-ar muri.