Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: Dezlegaţi-l, şi lăsaţi-l să meargă.
Ce privelişte înspăimântătoare este de a vedea un mort ieşind din groapă, după patru zile, mirosind puternic a cadavru - şi totuşi având pe faţa sa nu chipul morţii îngheţat şi înfricoşător, ci chipul vieţii, cald, voios şi plin de o lumină prietenească.
Tot ce fusese înainte mască de cadavru respingător - era acum înlăturat, într-o clipă
şi iată-l ieşind din mormânt nu un om mort ci viu, acelaşi, dar viu şi nou.
Iată aşa este şi taina naşterii din nou!
Dintr-un cadavru respingător cum fusese înainte de a se preda lui Hristos, beţivul, hrăpăreţul, desfrânatul, omul lumesc, - se transformă total, ridicându-se dintr-o dată şi ieşind din mormântul păcatelor, la chemarea lui Hristos, un om nou: acelaşi om, şi totuşi altul.
Atât de cunoscut este lucrul acesta - şi totuşi când se petrece aievea în viaţa vreunuia din noi, el este totdeauna nou şi minunat! Cu aceeaşi putere şi lumină mereu proaspătă, cum a fost când prima dată şi cu primul om, s-a petrecut,
căci într-adevăr cu fiecare dintre noi s-a petrecut sau se va petrece, în mereu acelaşi minunat alt fel.
Mortul a ieşit afară, dar n-a mai ieşit cu chipul cu care intrase. Ci cu o înfăţişare nouă!
Iată adevărul ce ni s-a tot spus: că adică şi la învierea morţilor din Ziua de Apoi, tot aşa va fi,
atunci trupul nostru cel semănat în putrezire, va învia în neputrezire,
a fost semănat în ocară, dar va învia în slavă,
a fost semănat în neputinţă, dar va învia în putere
şi a fost semănat trup firesc, dar va învia trup duhovnicesc
... căci dacă este un trup firesc este şi un trup duhovnicesc.
De aceea este scris: Omul dintâi, Adam, (omul firesc), a fost făcut un suflet viu. Al doilea Adam (Omul-Hristos), a fost făcut un Duh dătător de viaţă...
De aceea după cum am purtat chipul celui pământesc, aşa vom purta şi chipul Celui ceresc...
Este scris: Nu vom dormi toţi, dar toţi vom învia într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă...
Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire...
şi aşa vor învia morţii, toţi morţii, afară!
Aceste cuvinte se vor împlini întocmai aşa, fiindcă Duhul lui Dumnezeu le-a insuflat, după cum se vor petrece atunci, toate.
Suflete al meu, întreabă-te cu groază şi cu grijă, în fiecare zi, cum te pregăteşti tu pentru clipita aceea!
Suflete al meu, uită-te bine în jurul tău cum se duc rând pe rând, unul câte unul toţi acei care erau lângă tine. Iată cum se culcă în ţărână, aliniindu-se ca într-un dormitor pentru dimineaţa Deşteptării, pentru deşteptarea Dimineţii.
Priveşte adâncul cimitirelor şi vezi sub iarbă, materia morţilor pe care pământul o păstrează pentru cumplita şi cutremurătoarea Clipă, pe care o aşteaptă cu toţii în nemişcarea lor încremenită şi mută, dar atât de prevestitoare.
Curând vei ajunge şi tu printre ei. Iar după vremea pe care n-o vei şti cum a trecut - te vei pomeni pe neaşteptate şi puternic strigat pe nume şi chemat poruncitor să ieşi afară!...
O, gândeşte-te suflete al meu, gândeşte-te înfiorat şi adânc, chiar acum şi neîncetat, la aceste lucruri,
căci numai gândul la ele, te va învăţa cum să trăieşti
şi ce să alegi
şi ce comori să-ţi aduni
în ce veşminte să cauţi a te îmbrăca,
- pentru ca atunci, când vei ieşi, să nu fii gol şi să nu stai tremurând cu groază şi cu ruşine în faţa Celui Înfricoşat!
Isuse Doamne, Marele şi Slăvit Dumnezeul şi Judecătorul nostru al tuturora,
Slavă Ţie pentru Atotputernicia Ta şi pentru Mila Ta faţă de noi.
Iată Doamne stăm în faţa Ta cutremuraţi şi conştienţi de vinovăţia noastră ca şi de măreţia Puterii Tale Doamne. Şi crezând în Venirea Ta şi în învierea noastră din morţi, Te rugăm din tot sufletul nostru să ne dăruieşti înţelepciunea unei umblări în curăţia ascultării Tale, şi voinţa de a urma neclintit calea acestei ascultări.
Îmbracă-ne Doamne Isuse prin Duhul Sfânt, în toate virtuţile plăcute Ţie
şi umple candelele noastre, de trăirea voii Tale
şi fii lumina noastră nemaistinsă pentru ca niciodată să nu mai umblăm în întuneric,
ci trăind aici în lumină,
să adormim în lumină,
să înviem în lumină
Aşa ne ajută Doamne Isuse să ajungem la învierea cea mare şi veşnică cu toţii.
Amin.
+
Credincios e numai cel ce se sileşte-n orice zi
să trăiască-aşa cum mâine ar fi sigur c-ar muri.