Când ești trimes... - 2
Traian Dorz - Cântările Căinței
Când ești trimes să cauți pe alții și să-i aduci la Dumnezeu
atunci și-n fruntea lor se cere, și-n urma lor - să fii mereu
să fii și-n frunte îndrumându-i și-n urmă să-i ajuți pe toți
- stăpân, poți fi oricum la oameni, - părinte doar așa le poți.
Când ești trimesul mântuirii, atunci tu trebuie să știi
să treci prin tot ce-ai tăi pot trece - de la bătrâni - pân-la copii
și-n orice stări pot ei s-ajungă, tu să le simți și să trăiești
ca de la starea lui, pe-oricare spre Dumnezeu să-i strălucești.
Să fii mai nalt ca cel mai vrednic și mai prejos ca cel mai mic
să fii desăvârșit cu-un meșter și-ncepător cu-un ucenic
să poți să-nveți pe-un sfânt lumina,
să poți să gemi cu-un păcătos
de la nivelul său pe-oricare să-l nalți mai sus, pân-la Hristos.
Să știi trăi și-n stări înalte cum numa-n ceruri se trăiesc
și-n stări ce pot trăi doar porcii, în cel mai josnic fel lumesc
să cânți cum numa-n rai se cântă,
să plângi cum plâng doar cei din iad
spre-a da avânt la cei ce zboară
spre-a da curaj la cei ce cad.
Nu poți fi prieten și părinte și frate și îndrumător
când nu poți să te faci asemeni cu suferința tuturor
ca de la starea lui pe-oricare pân-la Hristos să-i duci pe toți
- orice poți fi oricând la oameni
părinte doar atunci le poți!...