Când las din mână harfa
Traian Dorz - Hristos - Slava noastră
Când las din mână harfa caldă
încă vibrând înfiorat
- ca urma soarelui pe ape
mai simt rămas un văl curat.
Când las din mână Cartea Sfântă
încă ne-ntors dintre tăceri
- ca urma vântului pe spice
mai simt cereștile-adieri.
Când las din mână fruntea, încă
păstrând al rugăciunii strai
- ca urma liniștii pe rouă
mai simt umblările prin rai.
Când las din mână Mâna-Ți dulce
încă simțindu-Te pe prag,
- ca urma lacrimii pe cântec
mai simt c-ai fost Isuse Drag...
Când las din mâini făclia dusă
încă părând a o ținea
- ca urma razei peste-o noapte
mai simt c-a fost cărarea mea.
Când las și mâinile odihnei
încă părând că n-am sfârșit
- ca urma imnului pe-o clipă
mai sui un prag - și l-am pășit!
+
Roadele iubirii-n viață fac pe cel ce le-a lucrat
minunat precum e cerul când de stele-i încărcat,
cu cât mai de multe stele luminat îl vezi de jos
cu atâta e mai mare, mai bogat și mai frumos.