Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încape cărțile care s-ar fi scris. Amin.
Într-adevăr cât de multe mai sunt cele care s-ar fi putut spune și scrie, care ar fi trebuit să se mai spună și să se mai scrie, de către oricine are o gură sau un condei, despre ceea ce a văzut și auzit cu Isus.
Dar fiecare dintre cei care s-au apucat vreodată să scrie și să vorbească, oricât de sumar și de general, despre Isus, au văzut la sfârșit că, față de ceea ce ar fi trebuit să spună, - ceea ce au putut spune este ca nimic.
Cu cât te sui mai sus pe un munte, cu atâta vezi mai larg. Dar ce munte ți-ar trebui și ce ochi, ca să poți vedea totul?
Și chiar dacă ai vedea tot pământul făcut de El: spre a putea spune cât a făcut Isus, pe pământ, - ce este oare tot pământul acesta față de Infinitul făcut de El? Și cine este îndeajuns pentru toate lucrurile Infinitului? (Ps. 91, 1; Rom. 1, 20; 1 Cor. 13, 12).
Oricât de multe am fi cuprins, despre Domnul, la urmă vedem câte mai sunt de multe acelea pe care nu le-am putut cuprinde!
Oricât de inspirat am fi scris multe adevăruri despre Hristos, la sfârșit vedem mereu că nespus de multe și mai înalte sunt acelea ce ne-au scăpat, acelea care n-am putut să le spunem.
Cu cât ne dăm mai bine seama cum ar fi trebuit să vorbim și să scriem despre Dumnezeu, cu atâta suntem mai nemulțumiți de ceea ce am realizat.
Chiar dacă ne-am fi pus în aceste sfinte opintiri toată puterea, tot talentul și toată sudoarea noastră.
Abia de pe muntele, până unde ai putut urca, poți să vezi nu numai cât de înalți sunt alți munți ci și cât de mult este dincolo de până unde ai putut cuprinde tu!
Cu acest sfânt verset am ajuns la capătul fericitei noastre munci de meditație asupra Dumnezeiescului Cuvânt, pe care Duhul lui Hristos, Domnul nostru l-a inspirat ucenicului și prietenului Său celui mai iubit.
De-a lungul zecilor de ani pe care i-am petrecut aplecat cu rugăciune, cu uimire și cu lacrimi asupra celor șaptesprezece mii și aproape cinci sute de cuvinte, cuprinse în cele opt sute șaptezeci și nouă de versete ale celor 21 de capitole din această sfântă Evanghelie, am adunat mii de gânduri scrise, spre a le cuprinde la locul lor în meditațiile acestea.
Notițele acestea s-au adunat, cu anii, pe măsură ce umblarea cu Domnul se umplea de tot mai multă lumină și adâncime. Și pe măsură ce lucrul înainta. Acum lucrarea, iată s-a încheiat, dar vraful gândurilor, încă nescrise s-a înmulțit mereu.
O, câte notițe și gânduri îmi rămân necuprinse și nescrise în aceste meditații!
Dar cine oare ar putea scrie, tot ce a făcut Isus?
Privesc la puținul ce am putut spune din necuprinsul celor ce au rămas - și îmi zic cu neputincioasă mâhnire, ca sfântul Ioan:
- Nici în lumea întreagă n-ar încăpea, nici om pe lumea asta nu-i să poată cuprinde totul. Și îmi zic cu recunoscătoare uimire ca David:
- Cât de multe mai sunt gândurile Tale, pentru mine, Domnul meu. Dacă le-aș număra, ar fi mai multe decât nisipul mării. Cine este în stare să le arate? (Psalm 139, 17-18).
Și sfârșesc miile acestea de pagini, fără a putea pune punctul final.
Și sfârșesc miile de mări călătorite, fără a putea spune: Iată marginile!
Și sfârșesc miile de mulțumiri, fără a putea simți: de-ajuns!
Cuvântul lui Hristos este desăvârșit, atât în întregul Lui, cât și în fiecare părticică a sa.
N-ar fi prea mult oricât s-ar putea spune sau scrie despre Hristos. Dar nu este nici prea puțin, oricât s-a putut.
Pentru a-L putea cuprinde pe Hristos, cât este El, n-ar ajunge toate cărțile câte le-ar încăpea toată lumea. Dar pentru a-L putea cuprinde, cât ne trebuie nouă, este de-ajuns o singură carte: Biblia Sa.
Cine vrea să vadă măreția Adevărului lui Hristos, acela să privească în cărțile munților, a mărilor, a câmpurilor, a pădurilor, a înălțimilor și a adâncimilor care nu încap în lumea aceasta ci se cuprind în nenumărate alte lumi. Toate acestea vorbesc și scriu, despre cele ce le-a făcut și le face Isus.
Dar cui vrea să vadă dragostea cea și mai mare a Lui, care S-a dat pe Sine Însuși spre a ne mântui pe noi toți, - aceluia îi este de-ajuns să privească doar o singură parte a Cărții Sfinte și anume această Evanghelie, scrisă de sfântul Ioan. Ba încă și mai minunat îi este de-ajuns să privească chiar și numai un singur verset al ei, versetul 16 din cap. 3.
Nu este oare Dumnezeiește a descoperi acest adevăr? Că dacă ai ști întreagă Biblia, nu știi totuși prea mult despre Hristos, dar dacă ai știi cu adevărat acest singur verset despre El, nu știi totuși prea puțin?
Și iarăși alt adevăr minunat: Orice lucrare de pe pământ este mult mai frumoasă înainte de realizare, adică atunci când e doar idee, în partea ei nevăzută, decât apoi, în partea văzută când este întrupată într-o realizare.
Dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu scris, ne apare nespus mai desăvârșit, mai frumos, mai înțelept, mai minunat - decât orice concept omenesc.
Cine a mai scris vreodată ceva asemenea ei?
Dar și în afară de Biblie, în toate celelalte lucrări ale frumuseții și inspirației, - cine a fost oare adorat, mai mult, ca Isus Hristos Domnul nostru?
Cui i s-au mai închinat atât de desăvârșite opere vreodată, cântări, poezii, rugăciuni, adorații?...
Ce oare mai durează atât de mult pe pământ cât Numele Lui și slava pe care I-o aduc încă, atât de recunoscători, cei mai minunați dintre oameni, cele mai minunate dintre opere?
Ceea ce avem cu adevărat, este ceea ce ne rămâne după ce am pierdut tot ce ne-am strâns.
Ceea ce vei avea și tu, în veșnicie - suflete preaiubit - este ceea ce ai strâns în inima ta și ai împlinit în trăirea ta, din cele ce le-ai auzit până aici.
Poate că multe din cele cuprinse în cartea aceasta, ar fi fost mai bine și mai frumos spuse sau scrise de către altă mână și altă gură, sau chiar și de către asta, dacă ar fi să înceapă totul iarăși din nou. Dar acum, vremea s-a dus și totul rămâne așa cum le-a inspirat Duhul Domnului pe fiecare la timpul lor, în forma aceasta grăbită și săracă în care sunt.
Inima din care au izvorât însă, ar rămâne aceeași, oricâte vieți ar mai trăi pe pământ. Și Duhul lui Dumnezeu, care a făcut în Ziua Rusaliilor, minunea cu miile de oameni de felurite limbi să înțeleagă la fel Același Cuvânt, va face această minune și pentru cititorii acestor cărți, din orice stare sufletească s-ar găsi ei.
Dacă n-am spus în ele Cuvântul lui Dumnezeu - să nu-L primiți.
Dacă n-am spus în ele învățătura adevărată lăsată de părinții noștri, să nu ascultați.
Dacă n-am vorbit potrivit gândurilor Duhului Sfânt, - lepădați vorbele acestea.
Dar dacă tot ce am spus aici simțiți că este potrivit cu aceste valori, atunci voi toți cei care le-ați citit și le-ați auzit, sunteți datori față de Dumnezeul vostru și față de mântuirea voastră, să le primiți, să le ascultați și să le urmați întocmai.
Dacă și eu și tu - suflet preaiubit, din tot ce am aflat până aici, am strânge în inimă o cunoaștere cu adevărat mântuitoare despre Hristos, aceasta ne va fi îndeajuns pentru veșnicie, spre slavă și viață. Dar dacă o respingem, ne va fi de-ajuns pentru osândă și moarte. Dumnezeu să facă să fie spre slavă și viață atât pentru mine, cât și pentru tine, suflet preaiubit.
Isus Hristos, Domnul nostru Atotputernic și Bun, care a spus că: nu lasă ploaia și zăpada Lui care cad pe pământ, să se întoarcă până când nu-l moaie și nu-l fac să rodească, Acela să Se îndure de oricine a cunoscut Cuvântul Său Sfânt, citind sau auzind cele spuse în cartea aceasta și să-l facă plin de un binecuvântat rod mântuitor. Și el să-Și împlinească această fericită făgăduință și față de ploaia atâtor lacrimi și de zăpada atâtor gânduri curate, care s-au trimis și prin această lucrare, peste ogorul inimilor. Ele să ne conducă pe toți cu un rod binecuvântat și dulce, în slujba și în slava lui Hristos.
Iar în veacul vieții veșnice, să ne putem bucura în slava făgăduită de Mântuitorul nostru și lângă El, atât voi suflete dragi, cât și eu, pentru că le-am crezut și le-am trăit cu adevărat și deplin, fiecare și toți.
Amin.
+
Hristos Domnul este Prima Jertfă pe-a Lui Sfântă Cale
Pilda Sa mai mult ca Vestea Bună-a-nvățăturii Sale,
o datorie asemenea nimeni pe lume n-are,
El, Mântuitorul Unic, este-al Veșniciei Soare.