Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încape cărţile care s-ar fi scris. Amin.
Într-adevăr cât de multe mai sunt cele care s-ar fi putut spune şi scrie, care ar fi trebuit să se mai spună şi să se mai scrie, de către oricine are o gură sau un condei, despre ceea ce a văzut şi auzit cu Isus.
Dar fiecare dintre cei care s-au apucat vreodată să scrie şi să vorbească, oricât de sumar şi de general, despre Isus, au văzut la sfârşit că, faţă de ceea ce ar fi trebuit să spună, - ceea ce au putut spune este ca nimic.
Cu cât te sui mai sus pe un munte, cu atâta vezi mai larg. Dar ce munte ţi-ar trebui şi ce ochi, ca să poţi vedea totul?
Şi chiar dacă ai vedea tot pământul făcut de El: spre a putea spune cât a făcut Isus, pe pământ, - ce este oare tot pământul acesta faţă de Infinitul făcut de El? Şi cine este îndeajuns pentru toate lucrurile Infinitului? (Ps. 91, 1; Rom. 1, 20; 1 Cor. 13, 12).
Oricât de multe am fi cuprins, despre Domnul, la urmă vedem câte mai sunt de multe acelea pe care nu le-am putut cuprinde!
Oricât de inspirat am fi scris multe adevăruri despre Hristos, la sfârşit vedem mereu că nespus de multe şi mai înalte sunt acelea ce ne-au scăpat, acelea care n-am putut să le spunem.
Cu cât ne dăm mai bine seama cum ar fi trebuit să vorbim şi să scriem despre Dumnezeu, cu atâta suntem mai nemulţumiţi de ceea ce am realizat.
Chiar dacă ne-am fi pus în aceste sfinte opintiri toată puterea, tot talentul şi toată sudoarea noastră.
Abia de pe muntele, până unde ai putut urca, poţi să vezi nu numai cât de înalţi sunt alţi munţi ci şi cât de mult este dincolo de până unde ai putut cuprinde tu!
Cu acest sfânt verset am ajuns la capătul fericitei noastre munci de meditaţie asupra Dumnezeiescului Cuvânt, pe care Duhul lui Hristos, Domnul nostru l-a inspirat ucenicului şi prietenului Său celui mai iubit.
De-a lungul zecilor de ani pe care i-am petrecut aplecat cu rugăciune, cu uimire şi cu lacrimi asupra celor şaptesprezece mii şi aproape cinci sute de cuvinte, cuprinse în cele opt sute şaptezeci şi nouă de versete ale celor 21 de capitole din această sfântă Evanghelie, am adunat mii de gânduri scrise, spre a le cuprinde la locul lor în meditaţiile acestea.
Notiţele acestea s-au adunat, cu anii, pe măsură ce umblarea cu Domnul se umplea de tot mai multă lumină şi adâncime. Şi pe măsură ce lucrul înainta. Acum lucrarea, iată s-a încheiat, dar vraful gândurilor, încă nescrise s-a înmulţit mereu.
O, câte notiţe şi gânduri îmi rămân necuprinse şi nescrise în aceste meditaţii!
Dar cine oare ar putea scrie, tot ce a făcut Isus?
Privesc la puţinul ce am putut spune din necuprinsul celor ce au rămas - şi îmi zic cu neputincioasă mâhnire, ca sfântul Ioan:
- Nici în lumea întreagă n-ar încăpea, nici om pe lumea asta nu-i să poată cuprinde totul. Şi îmi zic cu recunoscătoare uimire ca David:
- Cât de multe mai sunt gândurile Tale, pentru mine, Domnul meu. Dacă le-aş număra, ar fi mai multe decât nisipul mării. Cine este în stare să le arate? (Psalm 139, 17-18).
Şi sfârşesc miile acestea de pagini, fără a putea pune punctul final.
Şi sfârşesc miile de mări călătorite, fără a putea spune: Iată marginile!
Şi sfârşesc miile de mulţumiri, fără a putea simţi: de-ajuns!
Cuvântul lui Hristos este desăvârşit, atât în întregul Lui, cât şi în fiecare părticică a sa.
N-ar fi prea mult oricât s-ar putea spune sau scrie despre Hristos. Dar nu este nici prea puţin, oricât s-a putut.
Pentru a-L putea cuprinde pe Hristos, cât este El, n-ar ajunge toate cărţile câte le-ar încăpea toată lumea. Dar pentru a-L putea cuprinde, cât ne trebuie nouă, este de-ajuns o singură carte: Biblia Sa.
Cine vrea să vadă măreţia Adevărului lui Hristos, acela să privească în cărţile munţilor, a mărilor, a câmpurilor, a pădurilor, a înălţimilor şi a adâncimilor care nu încap în lumea aceasta ci se cuprind în nenumărate alte lumi. Toate acestea vorbesc şi scriu, despre cele ce le-a făcut şi le face Isus.
Dar cui vrea să vadă dragostea cea şi mai mare a Lui, care S-a dat pe Sine Însuşi spre a ne mântui pe noi toţi, - aceluia îi este de-ajuns să privească doar o singură parte a Cărţii Sfinte şi anume această Evanghelie, scrisă de sfântul Ioan. Ba încă şi mai minunat îi este de-ajuns să privească chiar şi numai un singur verset al ei, versetul 16 din cap. 3.
Nu este oare Dumnezeieşte a descoperi acest adevăr? Că dacă ai şti întreagă Biblia, nu ştii totuşi prea mult despre Hristos, dar dacă ai ştii cu adevărat acest singur verset despre El, nu ştii totuşi prea puţin?
Şi iarăşi alt adevăr minunat: Orice lucrare de pe pământ este mult mai frumoasă înainte de realizare, adică atunci când e doar idee, în partea ei nevăzută, decât apoi, în partea văzută când este întrupată într-o realizare.
Dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu scris, ne apare nespus mai desăvârşit, mai frumos, mai înţelept, mai minunat - decât orice concept omenesc.
Cine a mai scris vreodată ceva asemenea ei?
Dar şi în afară de Biblie, în toate celelalte lucrări ale frumuseţii şi inspiraţiei, - cine a fost oare adorat, mai mult, ca Isus Hristos Domnul nostru?
Cui i s-au mai închinat atât de desăvârşite opere vreodată, cântări, poezii, rugăciuni, adoraţii?...
Ce oare mai durează atât de mult pe pământ cât Numele Lui şi slava pe care I-o aduc încă, atât de recunoscători, cei mai minunaţi dintre oameni, cele mai minunate dintre opere?
Ceea ce avem cu adevărat, este ceea ce ne rămâne după ce am pierdut tot ce ne-am strâns.
Ceea ce vei avea şi tu, în veşnicie - suflete preaiubit - este ceea ce ai strâns în inima ta şi ai împlinit în trăirea ta, din cele ce le-ai auzit până aici.
Poate că multe din cele cuprinse în cartea aceasta, ar fi fost mai bine şi mai frumos spuse sau scrise de către altă mână şi altă gură, sau chiar şi de către asta, dacă ar fi să înceapă totul iarăşi din nou. Dar acum, vremea s-a dus şi totul rămâne aşa cum le-a inspirat Duhul Domnului pe fiecare la timpul lor, în forma aceasta grăbită şi săracă în care sunt.
Inima din care au izvorât însă, ar rămâne aceeaşi, oricâte vieţi ar mai trăi pe pământ. Şi Duhul lui Dumnezeu, care a făcut în Ziua Rusaliilor, minunea cu miile de oameni de felurite limbi să înţeleagă la fel Acelaşi Cuvânt, va face această minune şi pentru cititorii acestor cărţi, din orice stare sufletească s-ar găsi ei.
Dacă n-am spus în ele Cuvântul lui Dumnezeu - să nu-L primiţi.
Dacă n-am spus în ele învăţătura adevărată lăsată de părinţii noştri, să nu ascultaţi.
Dacă n-am vorbit potrivit gândurilor Duhului Sfânt, - lepădaţi vorbele acestea.
Dar dacă tot ce am spus aici simţiţi că este potrivit cu aceste valori, atunci voi toţi cei care le-aţi citit şi le-aţi auzit, sunteţi datori faţă de Dumnezeul vostru şi faţă de mântuirea voastră, să le primiţi, să le ascultaţi şi să le urmaţi întocmai.
Dacă şi eu şi tu - suflet preaiubit, din tot ce am aflat până aici, am strânge în inimă o cunoaştere cu adevărat mântuitoare despre Hristos, aceasta ne va fi îndeajuns pentru veşnicie, spre slavă şi viaţă. Dar dacă o respingem, ne va fi de-ajuns pentru osândă şi moarte. Dumnezeu să facă să fie spre slavă şi viaţă atât pentru mine, cât şi pentru tine, suflet preaiubit.
Isus Hristos, Domnul nostru Atotputernic şi Bun, care a spus că: nu lasă ploaia şi zăpada Lui care cad pe pământ, să se întoarcă până când nu-l moaie şi nu-l fac să rodească, Acela să Se îndure de oricine a cunoscut Cuvântul Său Sfânt, citind sau auzind cele spuse în cartea aceasta şi să-l facă plin de un binecuvântat rod mântuitor. Şi el să-Şi împlinească această fericită făgăduinţă şi faţă de ploaia atâtor lacrimi şi de zăpada atâtor gânduri curate, care s-au trimis şi prin această lucrare, peste ogorul inimilor. Ele să ne conducă pe toţi cu un rod binecuvântat şi dulce, în slujba şi în slava lui Hristos.
Iar în veacul vieţii veşnice, să ne putem bucura în slava făgăduită de Mântuitorul nostru şi lângă El, atât voi suflete dragi, cât şi eu, pentru că le-am crezut şi le-am trăit cu adevărat şi deplin, fiecare şi toţi.
Amin.
+
Hristos Domnul este Prima Jertfă pe-a Lui Sfântă Cale
Pilda Sa mai mult ca Vestea Bună-a-nvăţăturii Sale,
o datorie asemenea nimeni pe lume n-are,
El, Mântuitorul Unic, este-al Veşniciei Soare.