În raiul meu
Traian Dorz - Hristos - Slava noastră
În raiul meu cel dinăuntru
mereu pe Dumnezeu L-ascult
prin dimineţi răcoritoare
umblarea Lui o caut mai mult.
Printre frumseţile Luminii
uimit Îl însoţesc mereu
mai fericit, mai fără teamă
şi mai tăcut - pe Dumnezeu.
Ce fericite-mi cântă-acolo
cântări ce încă n-au cuvânt,
ce slab le seamănă acestea
ce şi-au primit trupesc veşmânt.
Ce dulce-i dragostea acolo
şi ce curat al ei izvor
şi cum se-ntunecă îndată
ce dincoace cu ea cobori.
Isuse, Raiul nostru dulce
prin care numa-n duh umblăm
deschide-ni-Te-ntotdeauna
adâncul să ni-l desfătăm.
Şi când prea greu ne este-adesea
venind din slavă spre noroi,
ne mângâie că vine clipa
când nu vom mai veni napoi.
+
Decât gloria sau arta sau decât a vieţii-avere
sufletului totdeauna mult mai mult iubirea-i cere
căci pe când oricare-acestea nu înlocuiesc iubirea
ea le-nlocuieşte toate dând vieţii fericirea.