Când ne-ai trimis
Traian Dorz - Cântarea Biruinței
Când ne-ai trimis Iubire,
în lume oarecând
pe fruntea noastră albă
ne-ai sărutat plângând.
Copii eram Iubire,
dar inima s-a strâns:
- de ce sărutul oare
e-mpreunat cu plâns?
De-atunci cu drag sărutul
atâţia ni l-au dat,
dar au plătit cu lacrimi
oricâţi ne-au sărutat.
Ne-a sărutat Lumina
şi-a lăcrimat apoi,
sărutul Rugăciunii
e numai plâns în noi.
Ne-a sărutat Cântarea
şi s-a făcut suspin,
aşa şi Adevărul
şi-a plâns şi el străin...
... Ci numai tu Iubire
nu pleci - şi nu te frângi,
te rogi cu noi - şi suferi
şi ne săruţi - şi plângi...