Când ne iveşti Isuse

Când ne iveşti Isuse doritu-Ţi Chip Divin,

o jerbie de raze, ne-nconjură senin

şi dulcea rugăciune simţim că ne-o auzi

şi mii de mâini de mamă, ne zvântă ochii uzi.

Cum bem atunci acelaşi Potir preafericit

şi-aceeaşi Pâine sfântă ne dă un trup sfinţit

şi-aceeaşi părtăşie ne-nalţă preschimbaţi,

şi-aceeaşi fraţi ni-s îngeri şi-aceeaşi îngeri fraţi.

O, când venim spre Tine şi vii şi Tu spre noi,

cum ne prefacem Unul din miile de doi,

şi-n cerul cel din mijloc, în dragoste-mpletiţi,

cum plângem, cât de dulce-i a fi nedespărţiţi.

Iveşte-ni-Te-odată nemaiplecat Isus,

să ne-mpletim prin lacrimi în cerul cel mai sus,

şi corurile Slavei să cânte ce vor vrea,

şi vecii dulci să curgă, aşa, aşa, aşa...