Când nu ştii!...
Traian Dorz - Cântări de Drum
Când nu ştii umbrele-apei ce-ascund în sânul lor
nici cum se leagă apa şuvoaielor în nor
de nu se rupe norul sub greul lor potop
ci se desface ploaia ca roua, strop cu strop,
când nu ştii cum pământul stă pe nimic, desprins,
nici cum stă pe goluri al Miazănopţii-ntins,
nici cum e ţărmul dintre lumină şi abis
cum vine înştiinţarea din presimţiri sau vis
sau suflul Cui tot cerul l-nseninează larg
sau valurile mării cum slabul ţărm nu-l sparg
sau cine greutatea luminii-a hotărât
sau cine porunceşte îngheţului: atât
sau după ce legi aştrii sunt aşezaţi pe cer
sau cine-ndrumă noaptea cocorul cel stingher...
Când nu ştii cine-aşează hotarul iernii blând
sau cine dă legi ploii ori soarelui arzând
sau cine-aşează margini la trăsnet sau furtuni
sau cât rău pot să facă cei răi celor buni
sau când să iese luna şi peste câte zări
sau cine stăpâneşte a grindinei cămări
sau stelele-nserării în imnuri când roiesc
din Mâna cui mişcarea şi razele-şi primesc?...
Când nu ştii cine-aşează al naşterilor fel
echilibrând pământul şi viaţa de pe el
când nu ştii începutul Vieţii, nici ce-i ea
când nu-nţelegi nici taina ascunsă-n umbra ta
când ne-nţeles ţi-e totul în jurul tău mereu,
- De ce spui, stârpitură, că nu e Dumnezeu?!...