Când nu voi mai întoarce...

- în locul unde-am stat

să-mi aşezaţi o harfă,

o carte şi-o cunună,

- în harfă mi-e cântarea

în carte-un gând curat

iar în cunună fraţii

rugându-se-mpreună...

Cu fruntea aplecată

pe-un umăr de-amintiri

simţi-veţi că văpaia

iubirii-i neschimbată

şi toate ale noastre

cărări şi întâlniri

se vor topi-n cântare

şi-n lacrimi de-orice dată...

Taina puterii şi biruinţei noastre nu stă în puterea noastră ci în puterea care vine de Sus peste puterile noastre atunci când inima noastră se roagă,

când ochii noştri lăcrimează,

când sufletul nostru se luptă.

Păr. Iosif Trifa.