Când soarele se culcă...
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Când soarele se culcă pe pajiști de smarald
cu fața ca-ntre perne pe munții depărtați,
pământul ține-o clipă pe umărul lui cald,
cum fratele mai tânăr, pe primul dintre frați...
- O clipă de odihnă, pe-un umăr iubitor
de toată lupta lungă îl face odihnit...
- Cât de puțin mai cere un binefăcător
dar cât de rar și-atâta îi este-ngăduit!