Când soarele se culcă...
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Când soarele se culcă pe pajişti de smarald
cu faţa ca-ntre perne pe munţii depărtaţi,
pământul ţine-o clipă pe umărul lui cald,
cum fratele mai tânăr, pe primul dintre fraţi...
- O clipă de odihnă, pe-un umăr iubitor
de toată lupta lungă îl face odihnit...
- Cât de puţin mai cere un binefăcător
dar cât de rar şi-atâta îi este-ngăduit!