Când Te-am aflat pe Tine
Traian Dorz - Scumpele noastre surori
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
de toate eu m-am lepădat-
eram în sfânta-mi sărăcie
Dumnezeiește de bogat.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
al primăverii vis era,
dar ca-ntr-un mijloc greu de iarnă,
atât belșug de flori ningea.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
nici nu simțeam că merg pe jos-
părea că zbor prin întuneric,
așa era de luminos.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
tot sufletu-mi era vrăjit-
plângeam ca-n cea mai grea durere,
atât eram de fericit.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
eram atât de vinovat,
dar ca pe cel mai fără vină,
așa cu drag m-ai sărutat.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
o zi așa de rând era,
dar n-am de-atuncea sărbătoare
mai fericită decât ea.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
eu am simțit că sunt bogat,
dar nici atunci, nici azi, Isuse,
nu știu cât sunt cu-adevărat...