Când Te-am aflat pe Tine
Traian Dorz - Scumpele noastre surori
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
de toate eu m-am lepădat-
eram în sfânta-mi sărăcie
Dumnezeieşte de bogat.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
al primăverii vis era,
dar ca-ntr-un mijloc greu de iarnă,
atât belşug de flori ningea.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
nici nu simţeam că merg pe jos-
părea că zbor prin întuneric,
aşa era de luminos.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
tot sufletu-mi era vrăjit-
plângeam ca-n cea mai grea durere,
atât eram de fericit.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
eram atât de vinovat,
dar ca pe cel mai fără vină,
aşa cu drag m-ai sărutat.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
o zi aşa de rând era,
dar n-am de-atuncea sărbătoare
mai fericită decât ea.
Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
eu am simţit că sunt bogat,
dar nici atunci, nici azi, Isuse,
nu ştiu cât sunt cu-adevărat...