Când te uiţi prea mult
Traian Dorz - Hristos - Slava noastră
Când te uiţi prea mult în soare
nu mai vezi pământul jos,
când te crezi prea multe-n stare
uiţi de cel neputincios.
Nu uita, nu uita, nu uita
că-i un vis şi viaţa ta
în curând, în curând, în curând
parcă nici n-ai fost nicicând.
Când lumina-n tine scade
cresc a umbrelor poveri
când virtutea-n pofte-ţi cade
pierzi cereştile puteri.
Când îţi e prea cald şi bine
umbli singur, rupt de toţi
când ai zile prea senine
nu-i mai cauţi pe fraţi şi soţi.
Cât de bine-ţi face ţie
Dumnezeu, când eşti fălos
că te duce-n sărăcie
şi te-aruncă-n lacrimi jos.
Ce cunună, ce cunună
umblă Domnul ne-ncetat
şi pe capul tău să pună
dac-ar fi mai aplecat!...
+
Uşor poţi face-o rană, dar s-o închizi, mai greu
de-aceea fii cu grijă în tot ce faci mereu
cu dragoste şi vorba şi fapta să ţi-o-mbraci
a semenilor rană s-o-nchizi, iar nu s-o faci.