Când te uiți prea mult
Traian Dorz - Hristos - Slava noastră
Când te uiți prea mult în soare
nu mai vezi pământul jos,
când te crezi prea multe-n stare
uiți de cel neputincios.
Nu uita, nu uita, nu uita
că-i un vis și viața ta
în curând, în curând, în curând
parcă nici n-ai fost nicicând.
Când lumina-n tine scade
cresc a umbrelor poveri
când virtutea-n pofte-ți cade
pierzi cereștile puteri.
Când îți e prea cald și bine
umbli singur, rupt de toți
când ai zile prea senine
nu-i mai cauți pe frați și soți.
Cât de bine-ți face ție
Dumnezeu, când ești fălos
că te duce-n sărăcie
și te-aruncă-n lacrimi jos.
Ce cunună, ce cunună
umblă Domnul ne-ncetat
și pe capul tău să pună
dac-ar fi mai aplecat!...
+
Ușor poți face-o rană, dar s-o închizi, mai greu
de-aceea fii cu grijă în tot ce faci mereu
cu dragoste și vorba și fapta să ți-o-mbraci
a semenilor rană s-o-nchizi, iar nu s-o faci.