Știu, i-a zis femeia, că are să vină Mesia, (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.
Nădejdea sufletelor părăsite sau încurcate de oameni era una singură: Hristos - Mesia.
Pe El Îl așteaptă toți oamenii cu toate dorințele și nelămuririle lor, de la cele mai mari până la cele mai mici.
De la trebuințele poporului întreg, până la cele ale fiecărui suflet singuratic și amărât.
O așteptare atât de apropiată era în inimile oamenilor încât toate trebuințele lor le amânau până va veni Hristos care le va spune totul.
Când a venit, într-adevăr, Isus, a și adus lumina și izbăvirea,
deplină, și pentru toți la toate întrebările lor,
dar cei care aveau atunci răspunderea pentru popor,
sprijiniți de neștiința poporului însuși,
L-au respins pe Hristos, zădărnicind planurile lui Dumnezeu pentru ei...
Astfel, ca națiune, ei au rămas în întuneric, pe când, individual, cei care L-au primit și urmat pe Domnul, au fost luminați.
Căci în întuneric umblă și în întuneric trăiește orice suflet omenesc și orice popor, până când nu vine Hristos să-i spună totul!
Până când nu primește și nu adâncește cu ascultare tot Cuvântul în lumina lui Hristos.
Și el nu știe, sărmanul, că trăiește în întuneric.
O, nici eu n-am știut că trăiesc în întuneric și în moarte până nu L-am întâlnit pe Hristos. Până ce am cunoscut Cuvântul Său și omul Său care să-mi spună aceasta.
Trăiam în păcate, în deșertăciune, în necunoștință... și nu mi se părea nimic nepotrivit. Nu vedeam nimic anormal. Nu simțeam nimic rău.
Așa trăiau toți în jurul meu, așa trăiau chiar cei ce trebuiau să-mi fie îndrumători și exemple...
Și nimănui nu i se părea ceva nepotrivit în asta!
- Numai când a venit Hristos, prin Cuvântul Său și prin omul Său, mi-a spus că starea aceasta este osândă și moarte.
Și mi-a strigat să nu mai rămân așa...
- Și n-am mai rămas!
Să vin îndată la El, - și am venit îndată!
Slavă veșnică bunătății Domnului... abia acum văd ce mare bine mi-a făcut izbăvindu-mă... Până în veci Îi voi fi recunoscător.
Trăiesc bieții oameni în întuneric de fărădelegi, în superstiții și în tot felul de credințe rătăcite și zadarnice... Și nici nu-și dau seama că aceasta este o osândă și un blestem de moarte. Până vine Hristos.
Când vine Cuvântul lui Hristos, adică mărturisirea Lui vie într-un sat, într-o biserică, într-o adunare de oameni, într-o familie și într-un suflet, - atunci acolo vine lumina ce descopere ascunsele cuiburi ale șerpilor otrăvitori și urâți! Iar sufletele care vreau să se trezească își deschid ochii și văd cu groază unde trăiau și ce-i aștepta...
Până nu le arată Hristos nimenea nu vede.
Până nu le spune Hristos nimenea nu știe!
Până nu-i trezește Hristos, toți dorm...
Hristos ne va spune totul, a zis femeia.
Și totul ne-a și spus!
- Nimeni nu mai poate adăuga și nici nu mai poate scoate nimic din ceea ce a spus El!
Cuvântul Său păstrat în Biserică și în Biblie este complet. Prin învățătura Sa cunoaștem tot Adevărul.
Orice proroc și orice duh care vine să mai adauge altceva, străin de Cuvântul spus de Hristos și adeverit de Biserica Sa, ceva care nu-i izvorât de acolo, ceva care este mai mult sau mai puțin decât a spus Isus,
- nu este de la El!
Hristos a spus tot ce a voit Tatăl pentru noi.
A primi altceva, mai mult sau mai puțin, e primejdios.
Până n-a venit Hristos oamenii n-au știut... și aveau o dezvinovățire...
Dar după ce El le-a spus totul, ei nu mai pot avea nici una.
Până n-ai aflat despre aceste lucruri și n-ai știut nici tu, ai putea spune că aveai o dezvinovățire!
Dar acum când știi toate aceste lucruri,
când te-ai întâlnit cu Isus și ți-a spus toate aceste lucruri pe care nu le știai,
dar trebuia să le știi,
- nu mai poți avea nici un fel de dezvinovățire!
Acum ascultă-L în tot ce-ți spune cu toată grija ta!
Crede-L în tot ce-ți spune cu toată inima ta!
Și urmează-L în tot ce-ți spune cu toată viața ta!
Fără să mai aștepți de acum nimic.
Căci Cel care vorbește acum cu conștiința ta este Hristosul lui Dumnezeu, Mântuitorul și Judecătorul sufletului tău.
Înțelegi tu oare ce clipă măreață este aceasta pentru tine?
De clipa aceasta poate atârna totul!
Curând vei pleca ori tu ori El, căci clipa trece.
- Cazi acum la picioarele Domnului Isus și recunoaște-L ca Dumnezeul și Mântuitorul sufletului tău.
Predă-te Lui și slujește-L apoi cu supunere deplină.
În veci nu vei mai umbla în întuneric.
Nici în neștiință!
Doamne al Puterilor Mântuitoare,
Te rugăm să dăruiești lumină și îndemn puternic fiecărui suflet care aude sau citește Cuvântul acesta al Tău și dorința Ta de îndreptare,
ca să-L primească îndată ca pe sămânța cea bună aducătoare de roade ale vieții,
pentru ca nimeni împietrindu-se acum să nu se pomenească venit prea târziu.
Amin.
+
Când se va vesti Cuvântul ține-ți sufletul deschis
dac-alungi pe cel ce-l spune calci pe Cel ce l-a trimis.