Cântarea anilor...
Traian Dorz - Cântarea Anilor
Cântarea anilor trecuţi
o cânt tot mai cu jale
cu cât mă-ndepărtez de ea
zbor mai voios pe cale.
Cântarea anilor ce vin
o cânt mai cu-nfocare,
cu cât m-apropiu tot mai grea
de străluciri îmi pare.
- O, de-aş putea s-o cânt deplin
nainte de-a mă duce,
pe turnul vieţii să mi-o nalţ
în soare, ca pe-o cruce.
Ca Faţa Lui, lucind pe ea,
s-o facă strălucită,
nebiruită luminând
o cale fericită.
Pe care să-mi petrec apoi
urmaşii până-n zare,
- sfârşind în Începutul larg
al Slavei Viitoare!