Cântarea de laudă
Traian Dorz - Cântările Bibliei
Partea 1
Eu Domnului cânta-voi căci Slava Și-o arată
El năpustit-a-n mare pe cal și călăreț
în Domnul Cel Puternic tăria mea e toată
și-al cântecelor mele temei de mare preț.
El m-a scăpat, El este Stăpânul meu Cel Tare
și Domnul meu Cel care în veci Îl voi slăvi
El Dumnezeul Unic al tatălui meu, care
pe totdeauna-n viață doresc a-L preamări.
El e-n Viteaz războinic și Domnul e-al Său Nume
El aruncat-a-n mare pe Faraon și-ai săi
pe veci îi înghițiră a Mării Roșii spume
s-au pogorât în funduri de ape toți cei răi.
Puternica Ta Dreaptă vestitu-Și-a tăria
cu Mâna Ta o Doamne zdrobit-ai pe vrăjmași
dobori în praf vrăjmașii - și-acolo jos îi lași.
Când Tu-Ți pornești mânia îi mistui ca pe trestii
cu-a Ta suflare apa atunci ai grămădit
s-au ridicat talazuri ca zidurile crestii
și valurile-n mijloc de mări s-au întărit.
Zicea atunci vrăjmașul: - gonindu-i îi voi prinde
îi voi prăda... cu ură pe ei m-aș răzbuna.
- Dar Tu-ai suflat o Doamne și marea cât cuprinde
i-a acoperit... Ca plumbul s-au afundat în ea.
Partea 2
Cine e ca Tine oare,
Doamne, între dumnezei
cine-i minunat ca Tine
Sfânt și Mare-n tot ce vrei?
Tu ai izbăvit poporul
prin puterea Ta-l îndrepți
spre lăcașurile sfinte
unde-ndurător l-aștepți.
Spre vrăjmași întins-ai Mâna
și mormântul i-a-nghițit
prin a Ta-ndurare sfântă
pe-ai Tăi i-ai călăuzit.
Neamurile-aflând aceasta
toate se vor înfrica
filistenii stau cu groază
și Edomul tot așa.
Îi apucă-al fricii tremur
pe vitejii moabiți
leșinați de spaimă umblă
trufașii cananiți.
Toți vor fi cuprinși de groază
teama îi va apuca
văzând brațul Tău puternic
văzând măreția Ta.
Sta-vor muți precum stă piatra
până-ai Tăi vor fi scăpat
Doamne, până-Ți treci poporul
care l-ai răscumpărat.
Partea 3
Tu îi vei aduce și-i vei așeza
pe-al Tău munte mare, moștenirea Ta
pe-acel loc pe care Ți l-ai pregătit
ca lăcaș o Doamne, sfânt și neclintit.
Templul cel zidit de Mâna Ta pe plac...
și-atunci Domnul fi-va Domn în veac de veac
c-ai lui Faraon cei mulți s-au înecat
călăreții lui în mare au intrat.
Peste ei adus-a Domnul-al mării val
și nu mai scăpară călăreț și cal
însă pe Israel Domnul l-a scăpat
l-a trecut prin mare ca pe-un loc uscat.