Cântarea de laudă
Traian Dorz - Cântările Bibliei
Partea 1
Eu Domnului cânta-voi căci Slava Şi-o arată
El năpustit-a-n mare pe cal şi călăreţ
în Domnul Cel Puternic tăria mea e toată
şi-al cântecelor mele temei de mare preţ.
El m-a scăpat, El este Stăpânul meu Cel Tare
şi Domnul meu Cel care în veci Îl voi slăvi
El Dumnezeul Unic al tatălui meu, care
pe totdeauna-n viaţă doresc a-L preamări.
El e-n Viteaz războinic şi Domnul e-al Său Nume
El aruncat-a-n mare pe Faraon şi-ai săi
pe veci îi înghiţiră a Mării Roşii spume
s-au pogorât în funduri de ape toţi cei răi.
Puternica Ta Dreaptă vestitu-Şi-a tăria
cu Mâna Ta o Doamne zdrobit-ai pe vrăjmaşi
dobori în praf vrăjmaşii - şi-acolo jos îi laşi.
Când Tu-Ţi porneşti mânia îi mistui ca pe trestii
cu-a Ta suflare apa atunci ai grămădit
s-au ridicat talazuri ca zidurile crestii
şi valurile-n mijloc de mări s-au întărit.
Zicea atunci vrăjmaşul: - gonindu-i îi voi prinde
îi voi prăda... cu ură pe ei m-aş răzbuna.
- Dar Tu-ai suflat o Doamne şi marea cât cuprinde
i-a acoperit... Ca plumbul s-au afundat în ea.
Partea 2
Cine e ca Tine oare,
Doamne, între dumnezei
cine-i minunat ca Tine
Sfânt şi Mare-n tot ce vrei?
Tu ai izbăvit poporul
prin puterea Ta-l îndrepţi
spre lăcaşurile sfinte
unde-ndurător l-aştepţi.
Spre vrăjmaşi întins-ai Mâna
şi mormântul i-a-nghiţit
prin a Ta-ndurare sfântă
pe-ai Tăi i-ai călăuzit.
Neamurile-aflând aceasta
toate se vor înfrica
filistenii stau cu groază
şi Edomul tot aşa.
Îi apucă-al fricii tremur
pe vitejii moabiţi
leşinaţi de spaimă umblă
trufaşii cananiţi.
Toţi vor fi cuprinşi de groază
teama îi va apuca
văzând braţul Tău puternic
văzând măreţia Ta.
Sta-vor muţi precum stă piatra
până-ai Tăi vor fi scăpat
Doamne, până-Ţi treci poporul
care l-ai răscumpărat.
Partea 3
Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza
pe-al Tău munte mare, moştenirea Ta
pe-acel loc pe care Ţi l-ai pregătit
ca lăcaş o Doamne, sfânt şi neclintit.
Templul cel zidit de Mâna Ta pe plac...
şi-atunci Domnul fi-va Domn în veac de veac
c-ai lui Faraon cei mulţi s-au înecat
călăreţii lui în mare au intrat.
Peste ei adus-a Domnul-al mării val
şi nu mai scăpară călăreţ şi cal
însă pe Israel Domnul l-a scăpat
l-a trecut prin mare ca pe-un loc uscat.