Cântarea lui Moise
Traian Dorz - Cântările Bibliei
Partea 1
Luaţi aminte ceruri şi eu voi grăi
tu pământ ascultă, că eu voi vorbi.
Ca o ploaie curgă-nvăţătura mea
precum cade roua, fie ea aşa.
Că eu voi cinsti Numele Domnului
daţi Domnului nostru slavă, numai Lui.
El e Stânca, - drepte sunt a Lui cărări
şi desăvârşite-s toate-a Lui lucrări.
Credincios e Domnul şi Adevărat
Dumnezeul nostru Drept e şi Curat.
Dar ei s-au stricat, netrebnici s-au făcut
un neam îndărătnic şi nepriceput.
Oare-aşa pe Domnul vreţi să-L răsplătiţi
oameni îndărătnici şi nechibzuiţi?
Nu-I El oare Tatăl care v-a zidit
ce v-a dat fiinţa şi v-a întocmit?...
Partea 2
Adu-ţi aminte vremea din Vechime
şi socoteşte anii ce-au trecut
întreabă-ţi tatăl şi-o să te înveţe
bătrânii tăi, să-ţi spună ce-au văzut.
Când Cel Preaînalt a dat moştenire
la neamuri, când îi despărţise El
atunci a pus popoarelor hotare
pe număr, fiilor lui Israel.
Căci partea Domnului este poporul
ce l-a ales ca moştenire-a Sa
El l-a găsit într-o singurătate
şi-ntr-o pustie care-nfricoşa.
L-a ridicat şi l-a păzit cu grijă
ca pe lumina Sa şi ochii Lui
purtatu-i-a pe aripile Sale
precum îi poartă vulturul pe pui.
Aşa călăuzit-a Domnul Singur
pe-al Său popor şi l-a scăpat deplin
şi n-a mai fost ca El vreodată nimeni
şi nici ca El vreun dumnezeu străin.
Suitu-i-a pe înălţimea ţării
şi rodul cel mai dulce i l-a dat
grăsimea, laptele şi untdelemnul...
Dar Israel, Israel s-a-ngrăşat.
Partea 3
Te-ai îngrăşat şi te-ai lăţit
pe Dumnezeu L-ai părăsit
nesocotindu-ţi Stânca ta
uitat-ai mântuirea Sa.
Prin idoli L-ai întărâtat
prin urâciuni L-ai mâniat
ne-ngăduite jertfe dând
la zei şi idoli de curând.
Şi Stânca lor au părăsit
pe Dumnezeu ce i-a-ntocmit...
Dar El văzând S-a mâniat
pe fiii Săi S-a supărat.
Şi zis-a: - Îi voi părăsi
şi voi vedea cum vor sfârşi
căci sunt un neam stricat cu-ai lor
şi-s un necredincios popor.
Prin zei ei M-au întărâtat
prin idoli ei M-au mâniat.
- Şi Eu îi voi întărâta
prin alţii le voi face-aşa...
Partea 4
Focul mâniei Mele-aprinse va arde până-n adâncimi
şi ars voi face tot pământul, din temelii până-n nălţimi,
voi grămădi pe ei necazuri, nenorociri voi grămădi
şi toate fulgerele Mele în contra lor voi năpusti.
Vor fi topiţi şi stinşi de foame, de friguri şi de boli vor fi,
vor fi-aruncaţi în dinţi de fiare şi şerpii îi vor otrăvi,
afară vor pieri de săbii, iar înăuntru îngroziţi
şi tineri şi bătrâni şi fete, ca şi copiii, chinuiţi.
Voiam să-i iau cu o suflare, să-i şterg de tot de pe pământ,
dar ar fi ocărât vrăjmaşul şi s-ar fi amăgit spunând:
că ei, că mâna lor cea tare şi nu Eu, Domnul, am făcut
- ei sunt un neam ce cuviinţa şi-orice pricepere-au pierdut.
De-ar fi-nţeles ei adevărul şi-ar fi gândit la Viitor
cât de uşor ar fi de dânşii, cum ar fi biruit de-uşor
o mie-ar fi fugit de unul, aşa uşor i-ar fi bătut
de n-ar fi fost vânduţi de Domnul, El dacă nu i-ar fi vândut.
Partea 5
Stânca lor nu este-aşa ca Stânca noastră -
chiar vrăjmaşii noştri sunt judecători -
ci-a lor viţă e din buciumul Sodomei
roada lor sunt struguri răi şi-otrăvitori.
Vinul lor este venin şi e otravă
oare nu ţin lucru-acesta, Eu, ascuns?
A Mea este răzbunarea şi răsplata
când va-ncepe să le fie de ajuns.
Când nenorocirea lor e-aşa de-aproape
ceea ce-i aşteaptă, nu va zăbovi
Domnu-Şi judecă poporul cu dreptate
dar de robii Săi Se va milostivi.
Căci puterea lor o vede-aşa sleită
şi că nu-i nici rob nici slobod între ei
El va zice: - unde-i astăzi a lor stâncă,
unde-s oare astăzi ai lor dumnezei?
Cei ce v-au mâncat şi jertfele şi vinul
să se scoale să v-ajute-acum la greu
să ştiţi dar că Eu şi numai Eu sunt Domnul
şi c-afar-de Mine nu-i alt dumnezeu.
Eu dau viaţă şi tot Eu omor pe lume
Eu hrănesc şi tot Eu iar tămăduiesc
şi din Mâna Mea nu poate scoate nimeni
pe acela ce vreau Eu să-l nimicesc.
Partea 6
Căci Îmi ridic spre ceruri a Mea Mână
şi zic: precum trăiesc Eu, tot aşa
cu sabia şi cu-a Mea Judecată
pe-ai Mei potrivnici Mă voi răzbuna.
Pe-acei ce Mă urăsc Eu pedepsi-i-voi
sabia Mea îi va-nghiţi
cu fulgerul săgeţii-i voi străpunge
ucişi şi nimiciţi vor fi.
Cântaţi popoare-n Numele Său slavă
căci Domnul pe ai Săi va răzbuna
şi-al robilor Săi sânge niciodată
nu e pierdut şi-uitat în faţa Sa,
El Se răzbună împotriva celor
potrivnici şi porniţi la rău
dar izbăveşte ţara Lui iubită
şi scapă pe poporul Său...