Cântările și lacrimile
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Mulți oameni cântă toată viața lor numai pentru pricini lumești, pentru pricini deșarte sau chiar și urâte...
Dar puțini sunt oamenii care cântă pentru pricini binecuvântate și folositoare.
2 - Puțini sunt cei ale căror cântări și lacrimi izbucnesc din pricina lui Hristos,
și din pricina adorării lui Dumnezeu,
sau din pricina bucuriei și a revărsării Duhului Sfânt. Și a laudelor Lui.
Prea mulți sunt acei oameni care preamăresc prin cântările lor păcatul și ura,
sau răzbunarea și stricăciunea,
sau desfătarea sau deșertăciunea lumii acesteia.
3 - Sunt mulți care cântă toată viața lor cu veselie pentru diavolul.
Vai de ei, căci cântecele acestora li se vor preface foarte curând în gemete veșnice
și chiuiturile lor de veselie, în țipete de groază, de deznădejde și de durere veșnică (Luca 6, 25 și 16, 24).
4 - Puțini sunt cei care cântă pentru Dumnezeu, - dar cântările acestora sunt adeseori scăldate în lacrimi,
căci pe pământul acesta, cei care cântă pentru Hristos trebuie să cânte în pribegie și în necazuri,
în suferințe și în prigoniri sau în singurătate și în batjocuri,
- iar acolo totdeauna cântările sunt însoțite de lacrimi.
5 - Nu aici pe pământul acesta, nu aici unde totul este amăgire și schimbare, socotesc cei credincioși că este fericirea și răsplata lor,
Căci nu acum, ci atunci se va vedea ce a fost vrednic de cântat și ce a fost vrednic de plâns.
Ce a fost vrednic de primit, și ce de lepădat.
Cine au fost cei cu adevărat înțelepți și cine cei nebuni.
6 - Cu toate că omul lui Dumnezeu se va ruga pentru toți oamenii
și va lucra din toată puterea sa pentru binele și mântuirea tuturor semenilor săi,
și cu toate că va arăta și trebuie să arate dragoste fiecăruia,
- el totuși, o adevărată prietenie nu va avea
și nu va trebui să aibă,
decât pentru cei care dovedesc prin toată trăirea lor, că au o adevărată temere față de Dumnezeu
și un respect adevărat față de Cuvântul Lui Cel Sfânt.
7 - Temerea de Dumnezeu, la cine o are, se vede prin evlavie față de Numele Domnului,
prin statornicie în credință,
prin ascultarea de învățătura dintâi,
prin respectul față de convingerile și de bucuriile altora,
prin bunul simț și buna cuviință față de semenii săi,
prin nelăcomie după ceea ce este al semenilor săi,
prin temerea de orice nu este bine,
prin ferirea de tot ce nu este deschis și limpede, descoperit și curat, drept și sincer.
Prin umblarea care nu întristează pe aproapele niciodată, ci îl bucură totdeauna.
8 - Acei care numai se numesc credincioși și le place să se laude cu numele acesta,
- arătându-și-l ca o calitate numai a lor,
dar care prin trăirea lor, nu dau o adevărată dovadă despre virtuțile temerii de Dumnezeu a evlaviei și a smereniei,
- să știi că toți aceștia sunt niște mincinoși, sunt numai niște prefăcuți,
cu care nu trebuie să fii niciodată prieten
și cu care n-ai voie să fii, fiindcă prietenia lor te va strica.
9 - Hristos nu va cunoaște și nu va recunoaște niciodată de prieten al Său, pe cine lucrează în vreun fel, de fărădelege.
Ci numai pe cei ce umblă înăuntrul Legii Lui împlinind tot ce a poruncit El.
10 - Nu fii plin de râvnă față de cei care te despart de familia ta, de învățătura ta și de credința ta,
care le vorbesc pe acestea de rău,
care caută să te despartă de frații și de prietenii pe care ți i-a dat ție Dumnezeu de la început.
Depărtează-te grabnic și pe totdeauna de toți aceștia.
11 - Nu fii prieten cu cei care n-au temere de Dumnezeu și respect față de bunurile și de convingerile fraților tăi
sau a oricăror oameni,
căci prietenia lor te va neferici și aici și în veșnicie.
Ci fii prieten numai cu cei ce sunt cu adevărat ai lui Isus - și vezi asta prin faptele lor.
12 - Iată ce doresc și mă rog să am: înțelegere față de Cuvântul lui Dumnezeu
și pricepere față de aplicarea Lui, în viața și trăirea mea, -
aceasta Ți-o cer Doamne, mereu să mă înveți.
13 - Înțelegerea față de starea semenilor mei,
și priceperea în găsirea mijloacelor cu care să-i pot ajuta, -
- aceasta Te rog să-mi dai Doamne.
14 - Dă-mi mie Doamne Isuse: înțelegere în lucrurile dinăuntru
și pricepere în desfășurarea lor dinafară.
Înțelegere în cunoașterea lucrurilor de preț și pricepere în alegerea și dobândirea lor.
15 - Fă-mă Doamne să am: înțelegere a voii lui Dumnezeu,
și a gândurilor oamenilor,
și a semnelor Timpului,
și a prețului vieții adevărate
înțelegere a însemnătății prilejului,
și a valorii fiecărei clipe,
- iată adevărata înțelegere pe care o cer și o doresc mereu s-o cer Domnului meu.
- Și priceperea cum să mă folosesc de toate acestea spre mântuirea mea și a altora,
- spre slava lui Dumnezeu și spre propășirea cauzei Lui, -
iată adevărata pricepere pe care mi-o doresc.
16 - Cele mai mari nenorociri vin numai din lipsa a două virtuți alese și anume: înțelepciunea și priceperea.
Nu-i mai mare nenorocire pentru o familie decât un părinte sau un copil fără înțelegere față de datoria sa
și fără pricepere în a și-o împlini.
17 - Nu-i mai mare nenorocire pentru o biserică sau pentru o lucrare, decât un conducător fără înțelegere față de cerințele ei
și fără pricepere în purtările lui.
18 - Nu-i o mai mare nenorocire pentru un popor decât un stăpânitor fără înțelegere față de supușii lui
și fără pricepere în găsirea căilor propășirii lor.
19 - Fiul meu dulce, nu înceta să te rogi pentru îndrumătorii văzuți ai bisericii tale, ai familiei tale duhovnicești și ai poporului tău.
Căci nu e o mai mare binecuvântare decât atunci când totul este îndrumat cu înțelegere și cu pricepere, începând de la cele mai mici și până la cele mai mari.
Și nu-i o mai mare durere și pierdere decât atunci când acestea nu sunt, sau se pierd undeva.
20 - Câtă vreme cineva iubește pe Dumnezeu cu toată inima lui, - atâta vreme - toate faptele sale și toate rugăciunile sale,
- toate gândurile și toate vorbele sale, meditațiile și cântările sale,
sunt pline numai de Numele Cel Sfânt al Domnului.
Doamne, umple-ni-le de Tine toate ale noastre.
Amin.