Cântările şi lacrimile
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Mulţi oameni cântă toată viaţa lor numai pentru pricini lumeşti, pentru pricini deşarte sau chiar şi urâte...
Dar puţini sunt oamenii care cântă pentru pricini binecuvântate şi folositoare.
2 - Puţini sunt cei ale căror cântări şi lacrimi izbucnesc din pricina lui Hristos,
şi din pricina adorării lui Dumnezeu,
sau din pricina bucuriei şi a revărsării Duhului Sfânt. Şi a laudelor Lui.
Prea mulţi sunt acei oameni care preamăresc prin cântările lor păcatul şi ura,
sau răzbunarea şi stricăciunea,
sau desfătarea sau deşertăciunea lumii acesteia.
3 - Sunt mulţi care cântă toată viaţa lor cu veselie pentru diavolul.
Vai de ei, căci cântecele acestora li se vor preface foarte curând în gemete veşnice
şi chiuiturile lor de veselie, în ţipete de groază, de deznădejde şi de durere veşnică (Luca 6, 25 şi 16, 24).
4 - Puţini sunt cei care cântă pentru Dumnezeu, - dar cântările acestora sunt adeseori scăldate în lacrimi,
căci pe pământul acesta, cei care cântă pentru Hristos trebuie să cânte în pribegie şi în necazuri,
în suferinţe şi în prigoniri sau în singurătate şi în batjocuri,
- iar acolo totdeauna cântările sunt însoţite de lacrimi.
5 - Nu aici pe pământul acesta, nu aici unde totul este amăgire şi schimbare, socotesc cei credincioşi că este fericirea şi răsplata lor,
Căci nu acum, ci atunci se va vedea ce a fost vrednic de cântat şi ce a fost vrednic de plâns.
Ce a fost vrednic de primit, şi ce de lepădat.
Cine au fost cei cu adevărat înţelepţi şi cine cei nebuni.
6 - Cu toate că omul lui Dumnezeu se va ruga pentru toţi oamenii
şi va lucra din toată puterea sa pentru binele şi mântuirea tuturor semenilor săi,
şi cu toate că va arăta şi trebuie să arate dragoste fiecăruia,
- el totuşi, o adevărată prietenie nu va avea
şi nu va trebui să aibă,
decât pentru cei care dovedesc prin toată trăirea lor, că au o adevărată temere faţă de Dumnezeu
şi un respect adevărat faţă de Cuvântul Lui Cel Sfânt.
7 - Temerea de Dumnezeu, la cine o are, se vede prin evlavie faţă de Numele Domnului,
prin statornicie în credinţă,
prin ascultarea de învăţătura dintâi,
prin respectul faţă de convingerile şi de bucuriile altora,
prin bunul simţ şi buna cuviinţă faţă de semenii săi,
prin nelăcomie după ceea ce este al semenilor săi,
prin temerea de orice nu este bine,
prin ferirea de tot ce nu este deschis şi limpede, descoperit şi curat, drept şi sincer.
Prin umblarea care nu întristează pe aproapele niciodată, ci îl bucură totdeauna.
8 - Acei care numai se numesc credincioşi şi le place să se laude cu numele acesta,
- arătându-şi-l ca o calitate numai a lor,
dar care prin trăirea lor, nu dau o adevărată dovadă despre virtuţile temerii de Dumnezeu a evlaviei şi a smereniei,
- să ştii că toţi aceştia sunt nişte mincinoşi, sunt numai nişte prefăcuţi,
cu care nu trebuie să fii niciodată prieten
şi cu care n-ai voie să fii, fiindcă prietenia lor te va strica.
9 - Hristos nu va cunoaşte şi nu va recunoaşte niciodată de prieten al Său, pe cine lucrează în vreun fel, de fărădelege.
Ci numai pe cei ce umblă înăuntrul Legii Lui împlinind tot ce a poruncit El.
10 - Nu fii plin de râvnă faţă de cei care te despart de familia ta, de învăţătura ta şi de credinţa ta,
care le vorbesc pe acestea de rău,
care caută să te despartă de fraţii şi de prietenii pe care ţi i-a dat ţie Dumnezeu de la început.
Depărtează-te grabnic şi pe totdeauna de toţi aceştia.
11 - Nu fii prieten cu cei care n-au temere de Dumnezeu şi respect faţă de bunurile şi de convingerile fraţilor tăi
sau a oricăror oameni,
căci prietenia lor te va neferici şi aici şi în veşnicie.
Ci fii prieten numai cu cei ce sunt cu adevărat ai lui Isus - şi vezi asta prin faptele lor.
12 - Iată ce doresc şi mă rog să am: înţelegere faţă de Cuvântul lui Dumnezeu
şi pricepere faţă de aplicarea Lui, în viaţa şi trăirea mea, -
aceasta Ţi-o cer Doamne, mereu să mă înveţi.
13 - Înţelegerea faţă de starea semenilor mei,
şi priceperea în găsirea mijloacelor cu care să-i pot ajuta, -
- aceasta Te rog să-mi dai Doamne.
14 - Dă-mi mie Doamne Isuse: înţelegere în lucrurile dinăuntru
şi pricepere în desfăşurarea lor dinafară.
Înţelegere în cunoaşterea lucrurilor de preţ şi pricepere în alegerea şi dobândirea lor.
15 - Fă-mă Doamne să am: înţelegere a voii lui Dumnezeu,
şi a gândurilor oamenilor,
şi a semnelor Timpului,
şi a preţului vieţii adevărate
înţelegere a însemnătăţii prilejului,
şi a valorii fiecărei clipe,
- iată adevărata înţelegere pe care o cer şi o doresc mereu s-o cer Domnului meu.
- Şi priceperea cum să mă folosesc de toate acestea spre mântuirea mea şi a altora,
- spre slava lui Dumnezeu şi spre propăşirea cauzei Lui, -
iată adevărata pricepere pe care mi-o doresc.
16 - Cele mai mari nenorociri vin numai din lipsa a două virtuţi alese şi anume: înţelepciunea şi priceperea.
Nu-i mai mare nenorocire pentru o familie decât un părinte sau un copil fără înţelegere faţă de datoria sa
şi fără pricepere în a şi-o împlini.
17 - Nu-i mai mare nenorocire pentru o biserică sau pentru o lucrare, decât un conducător fără înţelegere faţă de cerinţele ei
şi fără pricepere în purtările lui.
18 - Nu-i o mai mare nenorocire pentru un popor decât un stăpânitor fără înţelegere faţă de supuşii lui
şi fără pricepere în găsirea căilor propăşirii lor.
19 - Fiul meu dulce, nu înceta să te rogi pentru îndrumătorii văzuţi ai bisericii tale, ai familiei tale duhovniceşti şi ai poporului tău.
Căci nu e o mai mare binecuvântare decât atunci când totul este îndrumat cu înţelegere şi cu pricepere, începând de la cele mai mici şi până la cele mai mari.
Şi nu-i o mai mare durere şi pierdere decât atunci când acestea nu sunt, sau se pierd undeva.
20 - Câtă vreme cineva iubeşte pe Dumnezeu cu toată inima lui, - atâta vreme - toate faptele sale şi toate rugăciunile sale,
- toate gândurile şi toate vorbele sale, meditaţiile şi cântările sale,
sunt pline numai de Numele Cel Sfânt al Domnului.
Doamne, umple-ni-le de Tine toate ale noastre.
Amin.