Înșelătorii și câștigul
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Oricât de bine s-ar ști lăuda apostolii înșelători că țin învățătura dreaptă și credința sănătoasă (2 Cor. 11, 3)
Oricât ți-ar promite mântuirea, nu-i urma.
Alege totdeauna calea Adevărului
și stai totdeauna de partea lui,
2 - Câștigul firesc, câștigul material, câștigul mârșav - cum îl numește sfântul apostol Pavel (1 Tim. 3, 3)
- a fost și a rămas pe totdeauna blestematul vrăjmaș mai primejdios ca oricare, - în calea învățăturilor și voii lui Dumnezeu.
3 - Din pricina câștigului vinovat și-au pierdut și își mai pierd sufletul cei mai mulți.
Din pricina acestuia se strică Cuvântul lui Dumnezeu
4 - Când Domnul n-are unde să-Și mai plece capul,
când Hristos este interzis, alungat și urmărit pretutindeni
- atunci vulpile, adică cei care umblă numai după folosul lor, se întorc de la Isus la aceleași vizuini.
Păsările, care umblă numai după ciupeli,
atunci se întorc la aceleași cuiburi din care zburaseră și Îl părăsesc pe Domnul.
Cei care nu-și îngropaseră morții, nu-și părăsiseră vechile păcate, la care țineau încă,
se întorc la ele,
iar cei care nu-și luaseră adio de la dorințele și plăcerile dinainte,
atunci se lasă biruiți de vechile iubiri și interese lumești, părăsindu-L pe Hristos, cu glas tare și lepădându-se în public de El.
5 - Astfel s-au arătat cu grămada că nu sunt destoinici pentru Împărăția lui Dumnezeu (Luca 9, 58-62).
Cu grămada au venit, cu grămada s-au dus.
După interes au venit, după interes s-au dus.
Din slăbiciune au venit, din slăbiciune s-au dus.
Nimic n-a fost în ei sănătos, înțelept, temeinic și hotărât.
Dar, măcar plecând au fost într-un fel sinceri.
6 - Este o altă categorie de „ucenici”, care au venit la Hristos fără să aibă nimic bun de la început, în ei.
Au băgat de seamă că aici vin mulțimi și este rost de un câștig ușor.
Au învățat pe dinafară ca o poezie, niște versete și niște istorioare,
niște predicuțe, niște cântări, niște apucături evlavioase
și vicleni cum sunt, le potrivesc după împrejurări, apoi se agită, varsă lacrimi ca la teatru,
- iar după aceea așteaptă. Sau își cer, plata pentru care au venit.
Ce plagă satanică sunt toți aceștia pentru Evanghelia Domnului Hristos!
7 - O, cât rău fac aceștia Adevărului și Sincerității.
Dintre aceștia apoi ies vânzătorii și iscoditorii,
trădătorii și cei mai mari tulburători,
solii dezbinării și răufăcătorii Lucrării Domnului Isus.
8 - O, sufletul și fiul meu, ferește-te necurmat cu groază de orice dorință de câștig lumesc care ți-ar putea veni din slujirea și din vestirea lui Isus Hristos, Domnul tău.
Nu lăsa să te amăgească Satana cu vreun gând de socoteli lumești,
nu lăsa pe cel rău să pună în inima ta cumva patima iubirii de bani,
ca nu cumva să începi să alergi nu pentru curăția iubirii de Hristos,
- ci după mârșava lăcomie de câștig, pierzător de suflet.
9 - Toți oamenii au nevoie de Dumnezeu și de mântuire, căci Dumnezeu îi iubește pe toți și rânduiește fiecăruia odată un prilej să se întâlnească cel puțin cu un cuvânt al Său,
10 - Mulți dregători și împărați au avut prilejul să se întâlnească cu Hristos asemeni lui Pilat sau asemeni lui Irod,
- numai în cabinetele lor, când El era arestat ca Infractor,
iar ei erau judecători sau stăpâni puternici pe tronuri.
11 - Poziția tuturor celor ce L-au judecat pe Isus - în fața Lui,
- și a Lui în fața lor, -
îi despărțea atât de mult încât nimic din ce vedeau și auzeau ei nu le-au putut nimici prejudecățile despre Hristos,
sau mândria poziției lor.
12 - Felul în care Îl priveau ei pe El acum,
- după toate cele auzite despre El până azi,
- îi făcea să-L disprețuiască. Sau cel puțin, să caute a se scăpa cât mai repede de Prezența - sau chiar și de Existența Lui incomodă.
Căci Hristos le-a fost mai marilor lumii totdeauna, dacă nu nesuferit, cel puțin incomod.
13 - Atât Domnul Isus, cât și urmașii Săi, apostolii,
și pe urmă alții ai Lui după ei,
totdeauna, când au fost ajunși în fața mai-marilor lumii, - le-au spus adevărul cu o seninătate și cu o îndrăzneală plină de bunăcuviință și de seriozitate.
Le-au mărturisit adevărul, fie prin cuvântul lor, fie prin tăcerea lor,
tuturor acestora care erau la un moment dat pe tronurile lumii.
Au fost și dregători și împărați care au ascultat chemarea lui Hristos și a trimișilor Lui, când erau în fața lor ca David (2 Sam. 12, 7-14),
- și smerindu-se înaintea lui Dumnezeu au făcut apoi pentru toți supușii lor, atâta bine cât au putut ei învăța de la Hristos.
15 - Chiar dacă mărturisirea ta nu le-a folosit altora decât ca o agravare a vinovăției lor pentru răul pe care îl pregăteau,
totuși să știi,
- tu poți fi liniștit.
Datoria mărturiei tale pentru Hristos a fost îndeplinită
- de acum răspunderea rămâne toată numai acelora cărora le-ai dus-o.
16 - De aceea nu te teme niciodată, în fața nimănui, când ești ajuns acolo din pricina Numelui Domnului tău.
Fii pătruns până în adâncul ființei tale de conștiința răspunderii pentru prilejul și scopul pe care îl ai atunci de a-L mărturisi acolo pe Domnul.
Și du-le mărturia ta demn, cuviincios și înțelept. Dar hotărât.
17 - Fii demn de Domnul Hristos și de misiunea ta.
Fii plin de atenție, de bunăcuviință, de înțelepciune - dar și de curaj,
ca și vorbirea și tăcerea ta
să folosească scopului lui Hristos,
și mântuirii lor,
atunci vei pleca nevinovat din fața lor.
18 - Nici un alt gând decât acesta, să nu te stăpânească, tot timpul cât vei fi în fața celor la care ești dus.
Pentru că îi vei mai întâlni o dată, în fața lui Hristos, la Judecata din Urmă.
Și tu să nu te rușinezi atunci de mărturia care ai dat-o acum.
19 - Nu e om să nu cânte pe pământ, și să nu dorească asta. Mai bine sau mai rău, mai des sau mai rar,
cu o inimă voioasă ori cu o inimă îndurerată.
De cântare toți oamenii au nevoie. Dar nu de orice cântare. Ci numai de aceea a Domnului. Căci numai aceasta biruiește și vindecă inima.
20 - Fiecare om simte câteodată îndemnul să cânte.
Numai pricina cântării nu este tot aceeași la fiecare om.
Mulți cântă din pricina beției,
mulți din pricina dragostei,
mulți din pricina singurătății
mulți din pricina bucuriei,
și mulți din pricina întristării.
Multe sunt pricinile care îl fac pe om să cânte. Cât cântă. Și când cântă, în viața lui.
Dar numai pricina iubirii de Hristos, este cea mai fericită și mântuitoare!
Doamne Isuse, fă ca toate cântările noastre să fie din dragoste pentru Tine.
Amin.