Cap. 1 - Ce puține adevăruri putem spune
Traian Dorz - Hristos - Mărturia mea
- O Doamne, fericit e-acela care-a putut trăi-nțelept
slujind Iubirea și-Adevărul, să fie-amândurora drept
să nu greșească nici Iubirii când apără-Adevărul sfânt
nici Adevărul să nu-L calce pentru-al Iubirii lărgământ...
Domnul nostru Isus Hristos este Adevărul, - Adevărul Absolut, Întreg, Definitiv, Etern și Infinit.
Acest Adevăr Unic, este compus totuși din mii de adevăruri, cuprinzându-le pe toate cele de Sus, cele de la Mijloc și cele de Jos. Cele trecute, cele prezente și cele viitoare. Cele privitoare la Dumnezeu. Cele privitoare la oameni. Cele privitoare la noi înșine.
Toate acestea se împart în trei părți și anume:
1 - Adevăruri pe care nu le știm și prin urmare nu le putem nici spune. Acestea sunt cea mai mare parte din Adevăr.
2 - Adevăruri pe care le știm, dar pe care de asemenea nu le putem spune din felurite cauze. Acestea sunt și ele o mare parte din adevăr.
3 - Și adevărurile pe care le știm și le putem și spune. Acestea sunt partea cea mai mică a Adevărului.
Dar partea asta cere neapărat o minte sănătoasă și o inimă curată atât de la cel ce le spune cât și de la cel ce le ascultă. Căci fără înțelepciune și fără curăție - cel ce spune Adevărul îl strică, iar cel ce-l aude îl batjocorește.
Din genunchi încep să scriu aceste adevăruri care vor alcătui, atâta cât s-a putut spune spre folos, cartea vieții mele, mărturia mea despre Isus Hristos Mântuitorul meu și despre felul în care a rânduit El, să se desfășoare pentru El, slujba mea, despre care vrea să depună mărturia aceasta.
Spun încă o dată, că mă cutremur în fața paginilor albe pe care va trebui să le acopăr cu cele ce va urma să le descopăr.
Dacă nu mi-ar fi fost cerut prea stăruitor și prea argumentat, de către sufletele pe care n-am putut să le refuz - spun încă o dată că n-aș fi scris multe din cele pe care le veți citi aici. Pentru că trebuie să spun adevăruri care mă dor, despre cele mai scumpe ființe pentru mine, iar apoi pentru că mai cred și acum că timpul acesta l-aș fi putut folosi mai bine scriind altceva.
Dar nu poți asculta voia nimănui până când mai întâi nu-ți sacrifici voia ta - după cum nu poți să faci un bine altuia până când nu accepți mai întâi să-ți faci un rău ție însuți.
Dacă însă din toate acestea va ieși un bine pentru cineva - o slujbă pentru Adevăr și o mărturie spre slava lui Dumnezeu - atunci fie, Slăvit să fie Domnul!
Facă Domnul ca acei care le vor afla, să primească prin ele o lumină și un ajutor ca să facă binele.
Și o înștiințare spre a nu face răul.
Repet încă o dată: vă rog ca aici să nu vedeți oameni - ci adevăruri! Nu întâmplări - ci învățăminte.
Oamenii și întâmplările vor fi numai rama, dar învățămintele sunt tabloul...
Nu vă opriți la ramă - ci la tablou! Oamenii și întâmplările se învechesc și se uită, dar învățămintele rămân, pentru că ele sunt Adevărul, iar El este Veșnic.
Pentru o cât mai bună înțelegere a acestora, vreau să spun aici o istorisire, o întâmplare despre care nu vă pot da o altă mărturie decât adevărul din ea însăși. Dar lumina din ea vă va ajuta să înțelegeți multe din cele ce vor urma, pe tot parcursul acestei mărturii.
Se spune în Biblie că atunci când Moise, omul lui Dumnezeu era pe munte pentru primirea Legii și Poruncilor de la Domnul Dumnezeu, el a stat acolo în fața Celui Prea Înalt patruzeci de zile și patruzeci de nopți...
Multe adevăruri trebuie să i se fi arătat lui Moise în timpul acesta acolo, dar cele mai multe din ele i-au rămas ascunse, fiindcă nu le-a putut înțelege atunci nici el. Dar și din câte le-a înțeles prea puține a putut spune... Și el era numai om.
După cum în Noul Testament este adeverit că în afară de cele scrise acolo, mai sunt multe altele pe care le-a făcut Domnul, dar care nu s-au scris - tot așa credem că sunt și în Vechiul Testament.
Acele lucruri care nu s-au scris fac parte din adevărurile pe care nu le știm. Și despre care nu putem vorbi.
Se spune totuși că atunci când primele Table ale Legii cu cele Zece Porunci scrise de Degetul Domnului Dumnezeu au fost gata, El le dete lui Moise zicându-i:
- Ia-le! Cunoaște-le, învățându-ți casa ta și poporul tău. Și împlinește-le ca să le împlinească și ei întocmai!
Moise le-a luat, le-a privit și iată că cele două Table erau dintr-aceeași piatră străvezie, având înscrisuri și pe dinafară și pe dinăuntru.
- Doamne Dumnezeule Binecuvântat - a îndrăznit să grăiască Moise - dar Poruncile Tale înscrise pe dinafară eu le descifrez și le înțeleg, însă eu văd înscrisuri mai multe pe dinăuntru, iar pe acelea nu le pot nici descifra și nici înțelege. Cum să vestesc ceea ce nici eu nu știu și nici nu înțeleg?
- Moise, Moise - i-a răspuns Domnul Dumnezeu - ceea ce cunoști și înțelegi tu, este pentru tine. Și pentru neamul tău. Și pentru vremea de acum.
Ceea ce nu cunoști și nu înțelegi tu, este pentru alții și pentru mai târziu, căci orice om și orice neam și orice timp este trecător, dar Poruncile Mele sunt Adevărul, iar Adevărul este veșnic.
Fiecare neam își are profetul său și fiecare Timp își are profetul său. Și fiecărui profet i s-a dat să cunoască din Adevăr numai atâta parte câtă este nevoie pentru mântuirea sa și a celor la care a fost el trimes.
- Doamne Dumnezeule, dar cine cunoaște tot Adevărul?
- Tot Adevărul nu-L cunoaște decât Fiul și Hristosul fiindcă El este Adevărul. Dumnezeu are o mie de profeți, dar n-are decât un Singur Fiu.
- Și cum sunt împărțite adevărurile la cei o mie de profeți ai Tăi?
- Când i-a sosit vremea unui adevăr și mântuirea unui neam - Dumnezeu îl trimite pe profetul acelui neam și prin el, adevărul acelui Timp.
Dar și acelui profet i se descoperă numai acea parte din adevăruri pentru care este ales și este trimes el. Dacă profetul este credincios și dacă poporul este ascultător de profetul său - ei se mântuiesc cu toții prin acel adevăr care le este îndeajuns pentru vremea lor și pentru trebuința lor.
Dacă unul sau altul este necredincios - ori profetul ori poporul - necredinciosul se va pierde, iar adevărul acesta va rămâne zădărnicit.
- Doamne Dumnezeule, dar toate adevărurile sunt mari? Toți profeții sunt mari?
- Toate adevărurile sunt mari, fiindcă toate sunt întregirea Adevărului. Dar profeții nu toți sunt mari pentru că nu toți sunt în întregime ai lui Hristos.
Fiecare profet este mare în măsura în care trăiește nu lângă Hristos, nici cu Hristos, ci în Hristos.
Adevărul nu se coboară la om, ci omul trebuie să se înalțe spre Adevăr. Și nu toți profeții pot să se înalțe îndeajuns și să rămână acolo. Cei mai mulți cad zădărnicindu-și solia lor și mântuirea celor la care sunt trimeși. Dar mai adesea neamurile își leapădă profeții zădărnicindu-și mântuirea. Și mântuirea lor odată zădărnicită, nu le mai este trimisă o alta niciodată.
- Doamne Dumnezeule, dar care profeți sunt mari - și până când va ține vremea profeților?
- Acei profeți sunt mari care se pot ridica până la înălțimea adevărurilor pentru care sunt trimeși. Iar vremea lor va ține până la Venirea Fiului, care va descoperi tot Adevărul - fiindcă El este Adevărul TOT.
- Doamne Dumnezeule, dar eu văd aici înăuntru ceva ca o Carte Tainică peste care văd șapte peceți. Iar peste această Carte Tainică văd Chipul unui Miel Însângerat. Și Mielul acesta Însângerat seamănă cu mielul pe care l-am înjunghiat noi la ieșirea din Egipt prin sângele căruia am fost salvați... - Nu știu ce înseamnă asta!
- Uită-te și mai bine! Și spune ce vezi?
- Doamne Dumnezeule, sunt îngrozit și tremur... Peste Mielul înjunghiat văd un Chip atât de strălucitor - dar atât de chinuit. Capul Lui este încununat cu spini iar Ochii Lui înlăcrimați sunt plini de o nemărginită bunătate iubitoare. Cine poate fi Acesta?
- Acesta este Adevărul! Acesta este Fiul Meu și Dragostea Mea!
- O Doamne și Dumnezeule Veșnic, ce mișcat sunt! - O singură dorință mai am. Îndură-Te și fă-mă să văd și eu măcar una din zilele Sale.
- Moise, Moise, tu vei merge și-ți vei face lucrarea ta. Iar dacă vei fi credincios soliei tale, vei adormi în pace. În vremea Lui Eu te voi trezi ca să-ți împlinesc această dorință.
Până atunci rămâi credincios Adevărului care ți s-a descoperit ție, ca să fii vrednic și să ți se descopere atunci Tatăl.
...Astfel în Ziua Schimbării la Față pe Tabor, Moise a cunoscut pe Hristos și atunci i s-a descoperit tot Adevărul, după cum i se promisese pe Sinai.
Era nevoie să fac acest ocol la început, pentru a vă obișnui cu gândul despre adevăruri și despre Adevăr.
Numai Hristos este tot Adevărul și numai El le poate explica pe toate. Noi cunoaștem doar în parte și ca număr și ca înțelegere. Totul este să fim călăuziți de o minte sănătoasă și de o inimă curată în cercetarea celor ce le aflăm.
Iar cele aflate și înțelese, să încercăm să le trăim cu un cuget curat și cu un suflet smerit, aducând astfel roade vrednice de mântuirea pe care o dorim de la Dumnezeu.
Ceea ce n-am dorit să spun era ceea ce aruncă o umbră tristă și rece asupra unor nume și a unor locuri scumpe mie care aș fi vrut mai bucuros să rămână pentru totdeauna ascunse.
Dar fără asta, n-aș putea explica nimic din chiar cele mai mari cotituri care au schimbat tot cursul vieții mele.
Sunt mângâiat și despăgubit însă până la urmă, că Domnul a făcut ca și aceste ființe și locuri - să fie binecuvântate cu mântuirea Lui.
Nimeni pe lumea asta nu poate spune chiar tot adevărul despre sine însuși și cu atât mai puțin nu-l poate spune despre alții.
Viața cea mai curată de pe pământ, este aceea despre care acel care a trăit-o poate să spună sincer, cel mai mult.
Dar absolut totul, fără nici un fel de reținere - numai despre Hristos s-a putut spune... Pentru că numai viața Lui nu a avut nici un fel de umbră, peste care s-ar cere mai degrabă să treci decât să te oprești.
Voi încerca deci să spun despre viața mea cât mai mult pot din tot ce știu. Iar despre viața altora, cât mai puțin știu din cât pot. Pentru ca adevărurile trimise timpului și neamului nostru cărora le-am fost și eu martor - să aibă nu numai solia și jertfa profetului lor - ci și mărturia mea, unul dintre cei care am fost cu el. Sunt dator cu această mărturie.
Pentru acel adevăr și pentru profetul lui.
Și împotriva acelor ce le-au respins, ori le-au încălcat.
Fiindcă sunt convins că amândouă aceste valori sunt unice.
Neamului nostru știu că nu-i va mai fi trimis alt profet. Nici Timpului nostru un alt adevăr - asemenea acelora.
Dumnezeu și Viitorul vor arăta că am dreptate.
Și după cum această mărturie vine acum să judece oamenii și timpul acesta după adevărul din ei - tot așa această mărturie însăși, va fi judecată odată de Dumnezeu, după adevărul din ea.
O Dumnezeule și Doamne al Adevărului. Cunoscătorul gândurilor și intențiilor noastre, împrospătează-mi memoria și îndrumă-mi gândurile în tot ceea ce pot și trebuie să spun, din ceea ce știu și vrei Tu.
Și iartă-mă pentru tot ceea ce ar trebui să spun și n-am spus. Pentru ceea ce ar fi trebuit să tac - și n-am tăcut.
Căci numai Tu Singur Doamne ești fără de păcat.
Amin.
Slăvit să fie Domnul!