Înainte de început
Traian Dorz - Hristos - Mărturia mea
Slăvit să fie Domnul nostru Isus Hristos, acum că am reuşit dar niciodată nu m-am gândit că voi scrie cartea aceasta.
Mi-a fost totdeauna neplăcut să-mi povestesc viaţa, nu numai pentru că mi s-au întâmplat prea multe lucruri despre care nici n-aş vrea să mai amintesc, dar şi pentru că totdeauna îmi vine greu să spun rău despre cineva, chiar dacă este foarte adevărat ceea ce trebuie să spun. Mi s-au întâmplat prea multe şi am trăit şi văd prea amare lucruri despre care nu-i uşor să vorbeşti.
Mai ales despre casa ta, despre familia ta, despre părinţii şi fraţii tăi, despre viaţa ta cu ei, fie că a fost fericită fie că a fost nefericită, nu te poţi hotărî decât greu să vorbeşti.
A scrie despre aceasta este şi mai greu. Vorba ţi-o ascultă unul-doi - dar scrisul ţi-l citeşte o lume întreagă. Puţini le vor înţelege bine şi mulţi le vor judeca rău.
Dar unii fraţi foarte apropiaţi ai sufletului meu au stăruit de mine prea mult să scriu de viaţa mea, susţinând că întâmplările vieţii mele cuprind foarte multe învăţăminte care vor fi de folos pentru limpezirea multor adevăruri şi pentru îndreptarea multor vieţi, mai ales ale celor mai tineri. M-am îndatorat prea mult faţă de aceşti fraţi iubiţi - şi n-am putut să nu-i ascult.
Poate că aflând tainele vieţii mele, unii care de multă vreme caută să-mi găsească tot felul de păcate spre a mă cleveti cu vorbe rele, se vor folosi rău de cartea aceasta. Ştiu însă că vor fi mult mai mulţi cei cărora experienţele mele o să le folosească spre bine, trăgând din ele învăţăminte care le vor ajuta mult, pentru a nu mai plăti şi ei atât de dureros aflarea acestor adevăruri, cum a trebuit s-o plătesc eu.
Martor îmi este Viul Dumnezeu care ne ştie sufletul fiecăruia, că nu urăsc pe nimeni. Ura este în ea însăşi un păcat de moarte şi Domnul mi-a ferit inima de un astfel de simţământ. Dar dacă m-am hotărât să spun adevărul, trebuie să-l spun aşa cum a fost, fiindcă n-aş putea arăta efectul dacă n-aş spune cauza. N-aş putea spune întâmplările pe care le-am trăit, dacă nu aş spune mai întâi pricina din care s-au petrecut aşa aceste întâmplări.
Scopul meu aici nu este să înfăţişez nici oamenii nici întâmplările decât pentru învăţămintele care eu le-am tras din umblarea cu ei şi prin ele. Fiindcă oamenii se duc, iar întâmplările se uită - dar învăţămintele trase trebuie să rămână, ele fiind singurele adevăruri statornice şi necesare de care avem nevoie cu toţii. Şi cine nu le află la timp, le plăteşte foarte scump mai târziu.
Voi pomeni deci cât mai rar numele oamenilor, străduindu-mă să arat numai faptele. Dar şi acestea numai în măsura în care vor ajuta la însuşirea învăţământului pe care trebuie să-l tragem spre a nu repeta un rău şi spre a ne însuşi un bine.
Mi-am ales Calea lui Hristos chiar din clipa când mi s-a arătat prima dată această Cale. Am primit Adevărul Lui chiar în ziua când mi s-a vestit acest Adevăr. Şi mi-am predat Lui inima în întregime chiar aşa cum mi s-a spus să-L iubesc pe Isus - cu gândul cel mai sincer şi mai hotărât. Tot ce am întâlnit apoi în viaţa mea - eu am primit sau am respins numai în funcţie de această Cale, de acest Adevăr şi de această Iubire.
Poate că au fost şi în viaţa mea împrejurări când n-am putut pe o clipă totul limpede, dar acestea n-au ţinut decât puţin. După aceea totul s-a limpezit statornic şi mai frumos. Şi nimeni n-a regretat asta mai mult ca mine însumi, fiindcă am dorit ca toată mărturia vieţii mele să fie o laudă vrednică adusă Scumpului meu Mântuitor Isus Hristos, Salvatorul acestei vieţi. Şi am vrut ca lauda aceasta să fie o cântare nemuritoare adusă dragostei Lui şi Jertfei aduse de această dragoste pentru noi toţi. Şi pentru mine în primul rând.
Doamne Isuse, Scumpul şi Dulcele meu Mântuitor, Te rog primeşte şi binecuvântează mărturia care a depus-o viaţa mea pentru Tine în faţa lumii prin care am trecut.
Iartă tot ce a putut fi în ea păgubitor pentru Numele Tău şi pentru semenii mei, dar binecuvântează cu mult folos, tot ce a fost în ea bun - spre slava Ta şi spre folosul veşnic al Lucrării Tale în care m-ai chemat să mărturisesc despre Tine. Şi pentru mântuirea sufletelor care mi-au privit şi mi-au primit această mărturisire.
Fă Doamne Isuse, ca în Ziua Judecăţii Tale mărturia vieţii mele să fie vrednică de Tine şi de înaintaşul meu.
Şi tot aşa să fie şi mărturia urmaşului meu.
Amin.
1 Ianuarie 1975,
T. D.