Înainte de început
Traian Dorz - Hristos - Mărturia mea
Slăvit să fie Domnul nostru Isus Hristos, acum că am reușit dar niciodată nu m-am gândit că voi scrie cartea aceasta.
Mi-a fost totdeauna neplăcut să-mi povestesc viața, nu numai pentru că mi s-au întâmplat prea multe lucruri despre care nici n-aș vrea să mai amintesc, dar și pentru că totdeauna îmi vine greu să spun rău despre cineva, chiar dacă este foarte adevărat ceea ce trebuie să spun. Mi s-au întâmplat prea multe și am trăit și văd prea amare lucruri despre care nu-i ușor să vorbești.
Mai ales despre casa ta, despre familia ta, despre părinții și frații tăi, despre viața ta cu ei, fie că a fost fericită fie că a fost nefericită, nu te poți hotărî decât greu să vorbești.
A scrie despre aceasta este și mai greu. Vorba ți-o ascultă unul-doi - dar scrisul ți-l citește o lume întreagă. Puțini le vor înțelege bine și mulți le vor judeca rău.
Dar unii frați foarte apropiați ai sufletului meu au stăruit de mine prea mult să scriu de viața mea, susținând că întâmplările vieții mele cuprind foarte multe învățăminte care vor fi de folos pentru limpezirea multor adevăruri și pentru îndreptarea multor vieți, mai ales ale celor mai tineri. M-am îndatorat prea mult față de acești frați iubiți - și n-am putut să nu-i ascult.
Poate că aflând tainele vieții mele, unii care de multă vreme caută să-mi găsească tot felul de păcate spre a mă cleveti cu vorbe rele, se vor folosi rău de cartea aceasta. Știu însă că vor fi mult mai mulți cei cărora experiențele mele o să le folosească spre bine, trăgând din ele învățăminte care le vor ajuta mult, pentru a nu mai plăti și ei atât de dureros aflarea acestor adevăruri, cum a trebuit s-o plătesc eu.
Martor îmi este Viul Dumnezeu care ne știe sufletul fiecăruia, că nu urăsc pe nimeni. Ura este în ea însăși un păcat de moarte și Domnul mi-a ferit inima de un astfel de simțământ. Dar dacă m-am hotărât să spun adevărul, trebuie să-l spun așa cum a fost, fiindcă n-aș putea arăta efectul dacă n-aș spune cauza. N-aș putea spune întâmplările pe care le-am trăit, dacă nu aș spune mai întâi pricina din care s-au petrecut așa aceste întâmplări.
Scopul meu aici nu este să înfățișez nici oamenii nici întâmplările decât pentru învățămintele care eu le-am tras din umblarea cu ei și prin ele. Fiindcă oamenii se duc, iar întâmplările se uită - dar învățămintele trase trebuie să rămână, ele fiind singurele adevăruri statornice și necesare de care avem nevoie cu toții. Și cine nu le află la timp, le plătește foarte scump mai târziu.
Voi pomeni deci cât mai rar numele oamenilor, străduindu-mă să arat numai faptele. Dar și acestea numai în măsura în care vor ajuta la însușirea învățământului pe care trebuie să-l tragem spre a nu repeta un rău și spre a ne însuși un bine.
Mi-am ales Calea lui Hristos chiar din clipa când mi s-a arătat prima dată această Cale. Am primit Adevărul Lui chiar în ziua când mi s-a vestit acest Adevăr. Și mi-am predat Lui inima în întregime chiar așa cum mi s-a spus să-L iubesc pe Isus - cu gândul cel mai sincer și mai hotărât. Tot ce am întâlnit apoi în viața mea - eu am primit sau am respins numai în funcție de această Cale, de acest Adevăr și de această Iubire.
Poate că au fost și în viața mea împrejurări când n-am putut pe o clipă totul limpede, dar acestea n-au ținut decât puțin. După aceea totul s-a limpezit statornic și mai frumos. Și nimeni n-a regretat asta mai mult ca mine însumi, fiindcă am dorit ca toată mărturia vieții mele să fie o laudă vrednică adusă Scumpului meu Mântuitor Isus Hristos, Salvatorul acestei vieți. Și am vrut ca lauda aceasta să fie o cântare nemuritoare adusă dragostei Lui și Jertfei aduse de această dragoste pentru noi toți. Și pentru mine în primul rând.
Doamne Isuse, Scumpul și Dulcele meu Mântuitor, Te rog primește și binecuvântează mărturia care a depus-o viața mea pentru Tine în fața lumii prin care am trecut.
Iartă tot ce a putut fi în ea păgubitor pentru Numele Tău și pentru semenii mei, dar binecuvântează cu mult folos, tot ce a fost în ea bun - spre slava Ta și spre folosul veșnic al Lucrării Tale în care m-ai chemat să mărturisesc despre Tine. Și pentru mântuirea sufletelor care mi-au privit și mi-au primit această mărturisire.
Fă Doamne Isuse, ca în Ziua Judecății Tale mărturia vieții mele să fie vrednică de Tine și de înaintașul meu.
Și tot așa să fie și mărturia urmașului meu.
Amin.
1 Ianuarie 1975,
T. D.