Cap. 12 - Eclesiast
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Spre Făcătorul tău aminte din tinereţea ta să iei
cât nu vin zilele-ntristate
şi anii cei amari şi grei.
2 - Cât nu se-ntunecă lumina
al zilei sau al nopţii far
şi câtă vreme nu-ntorc norii îndată după ploaie iar...
3 - Cât nu ajung la tremurare ai casei tale păzitori,
cât nu ajung să se-ncovoaie frumoşii stâlpi susţinători,
cât nu se-opresc puţinii care ţi-au mai rămas la măcinat,
cât nu se-ntunecă aceea ce pe ferestre s-au uitat...
4 - Cât nu se-nchid acele două uşi dinspre uliţă... şi când
slăbeşte moara, că te scoală şi-o mică pasăre cântând.
5 - Te temi atunci de-orice nălţime
te sperii de-orişicare fum...
- cât nu-nfloreşte alb migdalul
şi-abia te mai târăşti pe drum,
cât nu-ţi trec poftele vieţii, - căci omul merge spre-asfinţit
şi parcă presimţeşti pe-aproape cum bocitorii-au şi pornit.
6 - Cât nu se rupe vasul de-aur
cât funia de-argint n-o tai
cât la izvor mai ai găleata
şi roată la fântână-ţi ai.
7 - Cât nu ţi s-a întors pământul în locul unde-a fost luat
şi duhul până nu-ţi întoarce la Dumnezeu ce ţi l-a dat...
8 - O taină a deşertăciunii deşertăciunilor,
mormânt,
a zis Eclesiastul: toate deşertăciuni şi visuri sunt...
9 - Pe lângă că Eclesiastul a fost un mare înţelept
a scris poveţe-n mare număr
şi-a învăţat în tot ce-i drept.
10 - Cuvinte cum sunt mai plăcute Eclesiastul a căutat
să poată arăta întocmai cuvântul cel adevărat.
11-Ale-nţelepţilor cuvinte-s ca nişte ţinte ce rămân
şi strânse la un loc, par toate bătute de-un isteţ stăpân.
12 - Încolo fiule, ia seama să-nveţi că tot ce ţi-am vorbit
în mii de cărţi nu poţi cuprinde, -
curând te vei simţi sfârşit!
13 - Să ascultăm dar încheierea întregilor învăţături:
- de Dumnezeu te teme pururi
şi ţine-I Sfintele Scripturi.
Aceasta este datoria oricărui om de pe pământ.
14 - Căci Dumnezeu curând va duce la împlinire-al Său Cuvânt
şi-o Judecată-i rânduită
spre tot ce-i rău sau bine-ascuns
şi pentru orice faptă, omul
va trebui să-I dea răspuns.