Cap. 12 - Eclesiast
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Spre Făcătorul tău aminte din tinerețea ta să iei
cât nu vin zilele-ntristate
și anii cei amari și grei.
2 - Cât nu se-ntunecă lumina
al zilei sau al nopții far
și câtă vreme nu-ntorc norii îndată după ploaie iar...
3 - Cât nu ajung la tremurare ai casei tale păzitori,
cât nu ajung să se-ncovoaie frumoșii stâlpi susținători,
cât nu se-opresc puținii care ți-au mai rămas la măcinat,
cât nu se-ntunecă aceea ce pe ferestre s-au uitat...
4 - Cât nu se-nchid acele două uși dinspre uliță... și când
slăbește moara, că te scoală și-o mică pasăre cântând.
5 - Te temi atunci de-orice nălțime
te sperii de-orișicare fum...
- cât nu-nflorește alb migdalul
și-abia te mai târăști pe drum,
cât nu-ți trec poftele vieții, - căci omul merge spre-asfințit
și parcă presimțești pe-aproape cum bocitorii-au și pornit.
6 - Cât nu se rupe vasul de-aur
cât funia de-argint n-o tai
cât la izvor mai ai găleata
și roată la fântână-ți ai.
7 - Cât nu ți s-a întors pământul în locul unde-a fost luat
și duhul până nu-ți întoarce la Dumnezeu ce ți l-a dat...
8 - O taină a deșertăciunii deșertăciunilor,
mormânt,
a zis Eclesiastul: toate deșertăciuni și visuri sunt...
9 - Pe lângă că Eclesiastul a fost un mare înțelept
a scris povețe-n mare număr
și-a învățat în tot ce-i drept.
10 - Cuvinte cum sunt mai plăcute Eclesiastul a căutat
să poată arăta întocmai cuvântul cel adevărat.
11-Ale-nțelepților cuvinte-s ca niște ținte ce rămân
și strânse la un loc, par toate bătute de-un isteț stăpân.
12 - Încolo fiule, ia seama să-nveți că tot ce ți-am vorbit
în mii de cărți nu poți cuprinde, -
curând te vei simți sfârșit!
13 - Să ascultăm dar încheierea întregilor învățături:
- de Dumnezeu te teme pururi
și ține-I Sfintele Scripturi.
Aceasta este datoria oricărui om de pe pământ.
14 - Căci Dumnezeu curând va duce la împlinire-al Său Cuvânt
și-o Judecată-i rânduită
spre tot ce-i rău sau bine-ascuns
și pentru orice faptă, omul
va trebui să-I dea răspuns.