Cap. 21 - Proverbe
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Inima împărătească este-un râu de apă vie
care Domnul îl îndreaptă unde vrea şi unde ştie.
2 - Omul crede c-a lui drumuri sunt cinstite şi curate
însă Domnu-I Cel ce-ncearcă cum sunt inimile toate.
3 - A umbla numa-n dreptate şi în bună judecată
Îi e mai plăcut la Domnul decât multa jertfă dată.
4 - Iată inima-ngâmfată şi privirea cu trufie
călăuza celor mândri - e păcat şi mişelie.
5 - Planurile celui harnic duc mereu la-mbelşugare
dar acel pripit ajunge la o lipsă şi mai mare.
6 - Avuţiile-adunate cu o limbă mincinoasă
sunt deşarte, fug - şi-n urmă duc la moartea fioroasă.
7 - Silnicia şi-asuprirea celor răi îi ruinează
pentru că nu fac ce-i bine şi dreptatea n-o lucrează.
8 - Vinovatul umblă numai pe căi strâmbe şi străine
dar cel fără vină face numai ce e drept şi bine.
9 - E mai bine să stai singur sus pe-un coperiş de casă
decât într-o casă mare cu-o femeie gălăgioasă.
10 - Sufletul acelui care este rău, tot rău doreşte
pe-ai lui semeni nu-i ia-n seamă ci pe toţi îi înjoseşte.
11 - Când e pedepsit un trufaş atunci şi cel prost învaţă
când înveţi pe cel cuminte el ascultă spre viaţă.
12 - Cel neprihănit priveşte casa celui rău şi vede
că degrab nenorocirea peste cei răi se repede.
13 - Cine îşi înfundă-urechea spre săracul care-i cere
nici lui n-o să-i mai răspundă nimeni când va fi-n durere.
14 - Darul cel făcut în taină stinge-orice mânie-ndată
mita cea ascunsă stinge chiar mânia-nfuriată.
15 - Mare bucurie are omul drept când face bine
însă pentru câţi fac răul este groază şi ruşine.
16-Omul care se abate de la calea-nţelepciunii
o să stea cu gloata morţii, în grămada putrejunii.
17 - Cui în desfătări îi place nu-i mult până sărăceşte
cui îi place-n vin şi-n dansuri veşnic nu se-mbogăţeşte.
18 - Cel rău va fi dat ca plată pentru cel fără de vină
cel stricat, pentru cel care umblă-n pace şi-n lumină.
19 - E mai bine să stai singur-singurel într-o pustie
decât c-o nevastă numai de gâlceavă şi mânie.
20 - Sunt comori de preţ în casa celui ce-nţelept trăieşte
însă omul fără minte câte-ar fi, le risipeşte.
21 - Cine caută bunătatea şi umblarea fără vină
află slava şi viaţa şi sfinţenia deplină.
22 - Înţeleptul cucereşte şi cetatea cea vitează
doborând puterea-n care cei vrăjmaşi puteau să crează.
23 - Cine limba sa şi gura poate-n frâu să le păzească
de-o mulţime de necazuri sufletul o să-şi scutească.
24 - Omul îngâmfat şi mândru batjocoritor se cheamă
cu aprinderea trufiei el lucrează fără teamă.
25 - Pofta rea pe omul leneş îl va omorî degrabă
căci el nu vrea să lucreze cu-a lui mâini, la nici o treabă.
26 - Toată ziua numa-n pofte, - o s-ajungă la pieire
însă cel fără prihană dăruie fără zgârcire.
27 - Jertfa celor răi e-o scârbă Domnului, şi-o răutate
mai ales când este-adusă pentru gânduri blestemate.
28 - Mărturia mincinoasă în ruşine-o să sfârşească
însă cel ce-ascultă bine cu izbândă-o să vorbească.
29 - Cel rău ia o-nfăţişare strâmbă şi neruşinată
dar îşi îmbunătăţeşte cel drept calea sa curată.
30 - Nici înţelepciunea lumii şi nici mintea prefăcută
şi nici sfatul rău în contra Domnului nimic n-ajută.
31 - Fie pentru bătălie calul gata cât de bine
căci izbânda totdeauna numai de la Domnul vine.