Foto Traian Dorz

Cap. 29 - Proverbe

Traian Dorz - Poemele lui Solomon

1 - Omul ce se-mpotriveşte la mustrări când i se fac
nimicit va fi-n osândă dintr-o dată, fără leac.
2 - Când se înmulţesc cei paşnici tot poporu-i veselit
dar când stăpâneşte răul geme neamul chinuit.
3 - Cui îi place-nţelepciunea tatăl îşi va-nveseli
cine umblă-n desfrânare tot ce are-şi va sfârşi.
4 - Prin dreptate-şi întăreşte, ţara lui, un împărat
dar acela ce ia mită o va pierde neapărat.
5 - Omul care linguşeşte pe de-aproapele-i aşa
cum o cursă i-ar întinde ca să-şi prindă paşii-n ea.
6 - În păcatul celui lacom este-o cursă rea oricând
dar cel bun le biruieşte şi se bucură scăpând.
7 - Cel bun poate înţelege păsul omului sărac
însă cel rău nu i-l poate înţelege până-n veac.
8 - Cei flecari şi uşuratici focuri în cetate-aprind
înţelepţii însă umblă certurile potolind.
9 - Când se ceartă înţeleptul cu nebunul, ori ce fac
nici cu râs, nici cu mânie, pace nu va fi în veac.
10 - Oamenii setoşi de sânge îl urăsc pe omul bun
însă cei fără prihană viaţa lui sub scut i-o pun.
11 - Omul cel nebun şi-arată toată patima din el
dar cel înţelept cu grijă şi-o frânează-n orice fel.
12 - Când acel ce stăpâneşte dă-ascultare la minciuni
toţi slujbaşii lui sunt numai nişte răi, nişte nebuni.
13 - Cel sărac, cu-asupritorul se-ntâlnesc cândva, apoi
Dumnezeu le luminează ochii lor, la amândoi.
14 - Împăratul ce-n dreptate pe sărac va judeca
tronul său, pe veşnicie întărit şi-l va avea.
15-Da, nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune-oricui
dar un fiu lăsat în voie va fi-ocara mamei lui.
16 - Când se înmulţesc nebunii şi păcatul va spori
dar cei buni le văd căderea... şi ce grabnică va fi!
17 - Pedepseşte-ţi fiul astăzi căci odihnă îţi va da
astfel sufletul tău mâine fiul ţi-l va desfăta.
18 - Când nu-i Vestea Sfântă-n ţară tot poporul-i desfrânat
dar ferice de poporul care umblă-n drum curat.
19 - Nu prin vorbe poate robul vinovat fi pedepsit
căci chiar dacă va pricepe, nu ascultă ce-ai vorbit.
20 - Dacă vezi pe-un om că-n vorbă nu e chibzuit de fel
poţi mai mult avea nădejde de-un nebun decât de el.
21 - Sluga ce de tânăr este răsfăţat, el mai târziu
îţi ajunge să se-ngâmfe şi să ţi se creadă fiu.
22 - Omul mânios stârneşte numai certuri ne-ncetat
şi păcate multe face omul cel înfuriat.
23 - Pe oricare om mândria îl coboară negreşit
însă cel smerit cu duhul totdeauna e cinstit.
24 - Cine-mparte cu tâlharul îşi urăşte viaţa lui
blestemele le aude, dar nu spune nimănui.
25 - Frica cea de oameni este cursa celui rău şi mic
dar cel ce se-ncrede-n Domnul, nu se teamă de nimic.
26 - Mulţi râvnesc bunăvoinţa celui mare pe pământ
dar dreptate tuturora face numai Domnul Sfânt.
27 - Omul cel stricat e-o scârbă înaintea celor buni
precum omul drept e-o scârbă pentru cei răi şi nebuni.