Cap. 30 - Proverbe
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Vorbele lui Agur, graiul înțelept rostit de el
pentru Itiel... și scrise lui Ucal și Itiel.
2 - Negreșit, mai necuminte sunt ca toți și cel mai prost
n-am priceperea ce-o are omul care-i om cu rost.
3 - N-am deprins înțelepciunea, sunt din toți mai ne-nvățat
nici a sfinților știință n-o cunosc cu-adevărat.
4 - Cine s-a suit în ceruri, cine-a coborât de Sus,
cine-n pumnii lui adună vântul cel venit sau dus?
Cine-a strâns în haină, ape, cine lumii-a pus hotar,
cum Se cheamă El, cum Fiu-I, - știi tu lucru-acesta doar?
5 - Încercat este Cuvântul Domnului în orice fel
și El este-un scut acelor care se încred în El.
6 - N-adăuga nimic vreodată la Cuvântul Lui Slăvit
ca să nu te pedepsească, mincinos fiind găsit.
7 - Două lucruri Îți cer Doamne și Te rog să le-mplinești
înaintea morții mele n-aș dori să mi le-oprești:
8 - Depărtează-mi neadevărul și cuvântul mincinos
nu-mi da mult, nici sărăcie, ci doar pâinea de folos;
9 - Nici bogat ca să mă lepăd zicând: cine-I Dumnezeu?
nici sărac, să fur - și astfel să-L hulesc pe Domnul meu.
10 - Nu-l bârfi nicicând pe-o slugă și nu-l spune la stăpân
nu grăi, căci te blestemă... și blestemele rămân.
11 - Este-un neam de oameni care blestemă pe tatăl său
și nu-și binecuvântează mama: - ăsta-i neamul rău.
12 - Este-un neam de oameni care se tot crede că-i curat
însă neamu-acesta nu e de-ntinarea lui spălat.
13 - Este-un neam de oameni care are ochii îngâmfați
și-și țin sus a lor pleoape: neamul celor blestemați.
14-Este-un neam cu dinți de săbii și măsele de cuțit
ca să-l mânce pe săracul și pe omul cel lipsit.
15 - Lipitoarea-i două fețe: Dă și dă, - e-al ei răspuns
trei sunt cele nesătule, care nu mai spun: - de-ajuns:
16 - Locul morților, femeia, lutul de-apă nesătul
și cu focul ce nu spune niciodată: e destul.
17 - Ochii care-și râd părinții și îi vor nesocoti
vulturii o să-i mănânce, corbii-n văi îi vor sorbi.
18 - Trei sunt lucrurile care mai presus de minte-mi sunt
și chiar patru n-am putere a-nțelege pe pământ:
19 - Urma vulturului pe-aer, urma șarpelui pe stei,
a corăbiei pe ape - și-a omului la femei.
20 - Tot așa-i și desfrânata, tot așa-i și drumul său
ea mănâncă, șterge gura, și-apoi zice: ce fac rău?
21 - Trei sunt lucrurile care fac răscoală-ntr-un popor
și chiar patru nu le poate suferi răbdarea lor:
22 - Robul ce pe-mpărăție a-nceput să pună jug,
ne-nțeleptul care-n viață are pâine din belșug.
23 - Înjosita care-ajunge iarăși a se mărita
și o roabă fără minte moștenind stăpâna sa.
24 - Patru feluri de ființe sunt mai mici pe-acest pământ
totuși ele dintre cele mai cu-nțelepciune sunt.
25 - Sunt: furnicile ce totuși nu sunt un viteaz popor
dar își pregătesc cu grijă de cu vara hrana lor.
26 - Șoarecii de munte care nu sunt neam puternic, dar
își așează locuința în adânc de stâncă chiar.
27 - Apoi multele lăcuste care n-au un împărat
totuși toate merg în cete rânduite minunat.
28 - Și păianjenul pe care poți cu mâinile să-l prinzi
totuși și la regi îl afli în palate cu oglinzi.
29-Trei ființe au ținuta mai frumoasă când le vezi
patru mersul cel mai falnic ce văzând te minunezi:
30 - Leul cel măreț, viteazul dobitoacelor ce sunt
ce nu fuge dinaintea nimănuia pe pământ...
31 - Calul închingat și gata... cerbul în mândria sa
și-mpăratul contra cărui nimenea nu poate sta.
32 - Când mânia te va-mpinge către fapte nebunești
și-ai gând rău, tu pune-ți mâna gura să ți-o stăpânești.
33 - Căci cum laptele bătându-l dă smântâna, tot așa
scărpinarea-n nas dă sânge, iar mânia ceartă rea.