Cap. 30 - Proverbe
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Vorbele lui Agur, graiul înţelept rostit de el
pentru Itiel... şi scrise lui Ucal şi Itiel.
2 - Negreşit, mai necuminte sunt ca toţi şi cel mai prost
n-am priceperea ce-o are omul care-i om cu rost.
3 - N-am deprins înţelepciunea, sunt din toţi mai ne-nvăţat
nici a sfinţilor ştiinţă n-o cunosc cu-adevărat.
4 - Cine s-a suit în ceruri, cine-a coborât de Sus,
cine-n pumnii lui adună vântul cel venit sau dus?
Cine-a strâns în haină, ape, cine lumii-a pus hotar,
cum Se cheamă El, cum Fiu-I, - ştii tu lucru-acesta doar?
5 - Încercat este Cuvântul Domnului în orice fel
şi El este-un scut acelor care se încred în El.
6 - N-adăuga nimic vreodată la Cuvântul Lui Slăvit
ca să nu te pedepsească, mincinos fiind găsit.
7 - Două lucruri Îţi cer Doamne şi Te rog să le-mplineşti
înaintea morţii mele n-aş dori să mi le-opreşti:
8 - Depărtează-mi neadevărul şi cuvântul mincinos
nu-mi da mult, nici sărăcie, ci doar pâinea de folos;
9 - Nici bogat ca să mă lepăd zicând: cine-I Dumnezeu?
nici sărac, să fur - şi astfel să-L hulesc pe Domnul meu.
10 - Nu-l bârfi nicicând pe-o slugă şi nu-l spune la stăpân
nu grăi, căci te blestemă... şi blestemele rămân.
11 - Este-un neam de oameni care blestemă pe tatăl său
şi nu-şi binecuvântează mama: - ăsta-i neamul rău.
12 - Este-un neam de oameni care se tot crede că-i curat
însă neamu-acesta nu e de-ntinarea lui spălat.
13 - Este-un neam de oameni care are ochii îngâmfaţi
şi-şi ţin sus a lor pleoape: neamul celor blestemaţi.
14-Este-un neam cu dinţi de săbii şi măsele de cuţit
ca să-l mânce pe săracul şi pe omul cel lipsit.
15 - Lipitoarea-i două feţe: Dă şi dă, - e-al ei răspuns
trei sunt cele nesătule, care nu mai spun: - de-ajuns:
16 - Locul morţilor, femeia, lutul de-apă nesătul
şi cu focul ce nu spune niciodată: e destul.
17 - Ochii care-şi râd părinţii şi îi vor nesocoti
vulturii o să-i mănânce, corbii-n văi îi vor sorbi.
18 - Trei sunt lucrurile care mai presus de minte-mi sunt
şi chiar patru n-am putere a-nţelege pe pământ:
19 - Urma vulturului pe-aer, urma şarpelui pe stei,
a corăbiei pe ape - şi-a omului la femei.
20 - Tot aşa-i şi desfrânata, tot aşa-i şi drumul său
ea mănâncă, şterge gura, şi-apoi zice: ce fac rău?
21 - Trei sunt lucrurile care fac răscoală-ntr-un popor
şi chiar patru nu le poate suferi răbdarea lor:
22 - Robul ce pe-mpărăţie a-nceput să pună jug,
ne-nţeleptul care-n viaţă are pâine din belşug.
23 - Înjosita care-ajunge iarăşi a se mărita
şi o roabă fără minte moştenind stăpâna sa.
24 - Patru feluri de fiinţe sunt mai mici pe-acest pământ
totuşi ele dintre cele mai cu-nţelepciune sunt.
25 - Sunt: furnicile ce totuşi nu sunt un viteaz popor
dar îşi pregătesc cu grijă de cu vara hrana lor.
26 - Şoarecii de munte care nu sunt neam puternic, dar
îşi aşează locuinţa în adânc de stâncă chiar.
27 - Apoi multele lăcuste care n-au un împărat
totuşi toate merg în cete rânduite minunat.
28 - Şi păianjenul pe care poţi cu mâinile să-l prinzi
totuşi şi la regi îl afli în palate cu oglinzi.
29-Trei fiinţe au ţinuta mai frumoasă când le vezi
patru mersul cel mai falnic ce văzând te minunezi:
30 - Leul cel măreţ, viteazul dobitoacelor ce sunt
ce nu fuge dinaintea nimănuia pe pământ...
31 - Calul închingat şi gata... cerbul în mândria sa
şi-mpăratul contra cărui nimenea nu poate sta.
32 - Când mânia te va-mpinge către fapte nebuneşti
şi-ai gând rău, tu pune-ţi mâna gura să ţi-o stăpâneşti.
33 - Căci cum laptele bătându-l dă smântâna, tot aşa
scărpinarea-n nas dă sânge, iar mânia ceartă rea.