Cap. 4 - Cânt. Cântărilor
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - O, ce frumoasă poți fi tu, iubito
ce frumoasă
cu ochi de porumbiță dulci, sub vălul de mătasă
cu părul care parcă ți-e un șir de căprioare
pe coama munților Galaad,
când stau și dorm la soare...
2 - Cu dinții parcă niște oi frumos înșiruite
când ies din scăldătoarea lor, spălate și albite.
3 - Cu buzele ca un cârmâz -
cu gura ta frumoasă
cu rodiile din obraji, sub vălul de mătasă...
4 - Cu gâtul tău așa frumos ca turnul nalt și tare
pe care l-a zidit David
cu arme de-apărare.
5 - Cu ochii tăi ca doi frumoși pui gemeni de gazele
ce pasc alături fericiți, prin crinii din vâlcele.
6 - Pân-la răcoarea serii când nu-s umbre să rămâie
Eu vin la tine, deal de mir
și munte de tămâie.
7 - O, cât ești de frumoasă, cât
Iubita Mea frumoasă
nici un cusur nu-ți văd, având ființa ta aleasă.
8 - Vino cu Mine din Liban
Mireaso, vin’ cu Mine
privește de pe munții nalți spre orice vizuine.
9-Tu Mi-ai răpit Inima Mea
tu soră și Mireasă
cu ochii tăi,
cu gâtul tău,
cu salba ta frumoasă...
10 - Ce dulce știi tu să dezmierzi
Mireasa Mea Curată
alintul tău e-mbătător,
mireasma-i minunată.
11 - Ca mierea dulce picurând ți-s buzele,
Mireasă
și ca Libanul parfumat veșmântul tău miroasă.
12 - Ești o grădină-nchisă-adânc
mireasa Mea și sora
fântână și izvor oprit, închisă tuturora...
13 - A-tale dragi odrasle sunt grădini de rodii coapte
cu roade dulci
cu nard ales
cu mulți măslini de noapte.
14 - Șofran și nard mirositor,
tufari și tămâioară
și cele mai alese din miresme te-nconjoară.
15 - O, tu fântână din grădini
izvor cu apă vie
ce curge din Libanul drag
- ce scumpă-Mi ești tu Mie!
16 - Ridică-te tu vânt din Nord
tu vânt din Sud, întoarce, -
suflați peste grădina mea, mireasma a i-o stoarce.
Să intre Preaiubitul meu în dulcea Lui grădină
să ia din rodul ei ales... Cu dragoste deplină...