Cap. 4 - Cânt. Cântărilor
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - O, ce frumoasă poţi fi tu, iubito
ce frumoasă
cu ochi de porumbiţă dulci, sub vălul de mătasă
cu părul care parcă ţi-e un şir de căprioare
pe coama munţilor Galaad,
când stau şi dorm la soare...
2 - Cu dinţii parcă nişte oi frumos înşiruite
când ies din scăldătoarea lor, spălate şi albite.
3 - Cu buzele ca un cârmâz -
cu gura ta frumoasă
cu rodiile din obraji, sub vălul de mătasă...
4 - Cu gâtul tău aşa frumos ca turnul nalt şi tare
pe care l-a zidit David
cu arme de-apărare.
5 - Cu ochii tăi ca doi frumoşi pui gemeni de gazele
ce pasc alături fericiţi, prin crinii din vâlcele.
6 - Pân-la răcoarea serii când nu-s umbre să rămâie
Eu vin la tine, deal de mir
şi munte de tămâie.
7 - O, cât eşti de frumoasă, cât
Iubita Mea frumoasă
nici un cusur nu-ţi văd, având fiinţa ta aleasă.
8 - Vino cu Mine din Liban
Mireaso, vin’ cu Mine
priveşte de pe munţii nalţi spre orice vizuine.
9-Tu Mi-ai răpit Inima Mea
tu soră şi Mireasă
cu ochii tăi,
cu gâtul tău,
cu salba ta frumoasă...
10 - Ce dulce ştii tu să dezmierzi
Mireasa Mea Curată
alintul tău e-mbătător,
mireasma-i minunată.
11 - Ca mierea dulce picurând ţi-s buzele,
Mireasă
şi ca Libanul parfumat veşmântul tău miroasă.
12 - Eşti o grădină-nchisă-adânc
mireasa Mea şi sora
fântână şi izvor oprit, închisă tuturora...
13 - A-tale dragi odrasle sunt grădini de rodii coapte
cu roade dulci
cu nard ales
cu mulţi măslini de noapte.
14 - Şofran şi nard mirositor,
tufari şi tămâioară
şi cele mai alese din miresme te-nconjoară.
15 - O, tu fântână din grădini
izvor cu apă vie
ce curge din Libanul drag
- ce scumpă-Mi eşti tu Mie!
16 - Ridică-te tu vânt din Nord
tu vânt din Sud, întoarce, -
suflaţi peste grădina mea, mireasma a i-o stoarce.
Să intre Preaiubitul meu în dulcea Lui grădină
să ia din rodul ei ales... Cu dragoste deplină...