Foto Traian Dorz

Cap. 5 - Cânt. Cântărilor

Traian Dorz - Poemele lui Solomon

1 - Eu intru în grădina Mea, mireasa Mea şi sora
iau smirna şi mireasma ei,
- când iese aurora
mănânc din fagurii ei dulci, din mierea ei dorită
beau laptele
şi vinul Meu
- cu mâna neoprită.
Mâncaţi prietenii Mei dragi
şi beţi pân-la-mbătare
din dragostea ce nici sfârşit
nici margini
nu mai are.
2 - Dormeam...
dar inima-mi veghea
şi cald tresar deodată:
- E glasul Celui Drag, bătând la uşa mea-ncuiată.
- Deschide-Mi soro, scumpa Mea, curată porumbiţă
căci plin de rouă-i capul Meu şi picură-n portiţă...
3 - M-am dezbrăcat, - răspuns-am eu -
şi cum să mă-mbrac iară?
picioarele mi le-am spălat şi cum să calc pe-afară?
4 - Dar Dragul meu cu Mâna Sa zăvorul vrea să-l tragă
şi-atuncea parcă mila Lui mi-a rupt inima-ntreagă.
5 - M-am ridicat ca să-I deschid Iubitului să vină
când de pe mâini îmi picura mireasmă cristalină
şi smirnă-aleasă se scurgea pe degetele mele
peste-al zăvorului mâner,
pe geamul cu zăbrele...
6 - Deschis-am Celui Preaiubit, - cu leneşă-ncetare
- dar Preaiubitul nu era
plecase cu-ntristare...
Înnebuneam când îmi vorbea cu-nfiorări ascunse,
căutat-am,
nu L-am mai aflat,
strigat-am, -
nu-mi răspunse...
7-M-au întâlnit cei ce păzesc cetatea şi-o-nconjoară
şi m-au bătut
şi m-au rănit cu vorbe şi ocară
iar vălul meu,
frumosul văl,
marama mea plăcută
străjerii de pe zid, trecând, mi-au smuls-o
şi-i pierdută...
8 - O, fiice din Ierusalim, vă jur, vă rog fierbinte
de-L veţi găsi pe Dragul meu, ce-I spuneţi, ce cuvinte!
Să-I spuneţi
spuneţi-I vă rog,
că inima mă doare
bolnavă-s de iubirea Lui,
sfârşită-s de-aşteptare.
9 - Ce are Preaiubitul tău mai mult ca alţii,
spune
frumoaso, ce-are El mai mult,
- de plângi în rugăciune?
10 - O, Preaiubitul meu Frumos,
din zece mii s-alege,
11 - Încununat e Capul Lui cu aur, ca un rege
cu părul în şuviţe dragi, curat strălucitoare,
12 - Cu ochi ca nişte porumbei
pe margini de izvoare,
scăldaţi în lapte,
odihnind pe Faţa Lui divină.
13 - Cu-obrajii ca un sad de mir în straturi de lumină
cu buzele ca nişte crini cu smirnă-n picurare,
14 - Cu mâini ca sulii aurii
şi-ncinşi cu pietre rare
cu trup ca fildeşul curat lucind de nestemate
acoperit de-atâtea dragi podoabe minunate...
15 - Cu-a Lui picioare ca doi stâlpi cu temelii de soare
- ca cedrii tineri din Liban, I-e-ntreaga-nfăţişare...
16 - Ca mierea dulce-I gura Lui şi-a Lui Fiinţă-n toate
aşa-I Iubitul meu, aşa-I o, fete din cetate...