Cap. 5 - Eclesiast
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Păzește-ți orice pas când intri în Casa Domnului Cel Bun
te-apropie s-asculți, mai bine
decât s-aduci un dar nebun.
2 - Naintea Domnului, grijește să nu rostești cuvânt pripit
căci Dumnezeu e-n cer, iar tu ești pe-acest pământ primejduit.
3 - Căci dacă visele, din marea mulțime-a grijurilor sunt
prostia celui fără minte se vede din al lui cuvânt.
4 - Dac-ai făcut o juruință lui Dumnezeu,
să ți-o-mplinești!
căci Lui nu-I plac cei fără minte, - deci nu uita
ce juruiești!
5 - E mult mai bine, niciodată vrea juruință să nu-ți iei
decât făcând o juruință, să uiți de împlinirea ei.
6 - Să nu te ducă gura-n rele
să nu spui: Doamne, m-am pripit
de ce să-L mânii tu pe Domnul
și lucrul tău să-l vezi zdrobit?
7 - Căci dacă visele-s deșarte,
și vorba multă-i tot la fel
de-aceea teme-te de Domnul și umblă-ascultător de El.
8-Când pe-un sărac,
pentru dreptate,
prin lege-l vezi nedreptățit
să nu te miri: sunt mari stăpânii,
dar peste toți, e Cel Slăvit.
9 - Da, bun folos pentru o țară, în orice fel e-un împărat
când toată țara-l prețuiește
și-i credincios cu-adevărat.
10 - Oricine va iubit argintul, nesăturat e de argint
zadarnică-i și-averea multă
deșertăciuni sunt, toate mint.
11 - Când se mulțește bogăția
- și cei ce-o papă mulți vor fi
și ce folos mai ia stăpânul decât că doar a o privi.
12 - Ce dulce-i somnul celui harnic, ori e sătul ori e flămând
bogatului însă-mbuibarea, nu-i lasă somn plăcut nicicând.
13 - Mai este-un mare rău pe care eu iar sub soare l-am aflat:
- averi păstrate spre necazul acelui ce le-a adunat.
14 - Căci de se pierd aceste-avuturi prin câte-un nenoroc grăbit
chiar fără-de-nimic rămâne urmașul celui pedepsit.
15 - Ci gol, cum a venit pe lume, așa tot gol se-ntoarce iar
nu ia cu el nimic în mână din osteneala-i în zadar.
16 - Și-i tot un mare rău și-acesta:
că omul merge tot așa
că n-are vreun folos din toate... și că-n zadar
e truda sa.
17 - Ba încă-ntreaga lui viață mai mult trăit-a amărât
umblând cu grijă și durere, cu supărare și urât.
18 - Dar am văzut că-i bine, omul să ia din truda lui mereu
trăind frumos, întreagă partea ce-i rânduiește Dumnezeu.
19 - Când Domnu-i dă cuiva avere,
din plin se bucură de ea
e munca lui! S-o folosească, - că de la Dumnezeu e-așa.
20 - Ca nu prea mult să-și țină seama scurtimea zilelor ce-i vin
când Dumnezeu îi umple duhul de bucurie și senin.