Cap. 5 - Eclesiast
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Păzeşte-ţi orice pas când intri în Casa Domnului Cel Bun
te-apropie s-asculţi, mai bine
decât s-aduci un dar nebun.
2 - Naintea Domnului, grijeşte să nu rosteşti cuvânt pripit
căci Dumnezeu e-n cer, iar tu eşti pe-acest pământ primejduit.
3 - Căci dacă visele, din marea mulţime-a grijurilor sunt
prostia celui fără minte se vede din al lui cuvânt.
4 - Dac-ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu,
să ţi-o-mplineşti!
căci Lui nu-I plac cei fără minte, - deci nu uita
ce juruieşti!
5 - E mult mai bine, niciodată vrea juruinţă să nu-ţi iei
decât făcând o juruinţă, să uiţi de împlinirea ei.
6 - Să nu te ducă gura-n rele
să nu spui: Doamne, m-am pripit
de ce să-L mânii tu pe Domnul
şi lucrul tău să-l vezi zdrobit?
7 - Căci dacă visele-s deşarte,
şi vorba multă-i tot la fel
de-aceea teme-te de Domnul şi umblă-ascultător de El.
8-Când pe-un sărac,
pentru dreptate,
prin lege-l vezi nedreptăţit
să nu te miri: sunt mari stăpânii,
dar peste toţi, e Cel Slăvit.
9 - Da, bun folos pentru o ţară, în orice fel e-un împărat
când toată ţara-l preţuieşte
şi-i credincios cu-adevărat.
10 - Oricine va iubit argintul, nesăturat e de argint
zadarnică-i şi-averea multă
deşertăciuni sunt, toate mint.
11 - Când se mulţeşte bogăţia
- şi cei ce-o papă mulţi vor fi
şi ce folos mai ia stăpânul decât că doar a o privi.
12 - Ce dulce-i somnul celui harnic, ori e sătul ori e flămând
bogatului însă-mbuibarea, nu-i lasă somn plăcut nicicând.
13 - Mai este-un mare rău pe care eu iar sub soare l-am aflat:
- averi păstrate spre necazul acelui ce le-a adunat.
14 - Căci de se pierd aceste-avuturi prin câte-un nenoroc grăbit
chiar fără-de-nimic rămâne urmaşul celui pedepsit.
15 - Ci gol, cum a venit pe lume, aşa tot gol se-ntoarce iar
nu ia cu el nimic în mână din osteneala-i în zadar.
16 - Şi-i tot un mare rău şi-acesta:
că omul merge tot aşa
că n-are vreun folos din toate... şi că-n zadar
e truda sa.
17 - Ba încă-ntreaga lui viaţă mai mult trăit-a amărât
umblând cu grijă şi durere, cu supărare şi urât.
18 - Dar am văzut că-i bine, omul să ia din truda lui mereu
trăind frumos, întreagă partea ce-i rânduieşte Dumnezeu.
19 - Când Domnu-i dă cuiva avere,
din plin se bucură de ea
e munca lui! S-o folosească, - că de la Dumnezeu e-aşa.
20 - Ca nu prea mult să-şi ţină seama scurtimea zilelor ce-i vin
când Dumnezeu îi umple duhul de bucurie şi senin.