Cap. 6 - Averea și cinstea
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Mai este-un rău pe care-asemeni, sub soare l-am văzut trăind
și care-adesea printre oameni l-am întâlnit călătorind:
2 - De pildă, este-un om la care Cel Sfânt i-a dăruit averi
belșug, să-și sature de toate, aici, a inimii plăceri
dar nu se bucură de ele, ci-ajung pe-o mână de străin
- și-aceasta e-o deșertăciune
și-un mare rău
și-un mare chin...
3 - Chiar de-ar avea un om în viață mulțimi de fii, și ani
la fel
când viața-i rea...
și-o stârpitură-i mai fericită decât el.
4 - Căci ea măcar
chiar când se naște
se duce-n locu-ntunecat.
5 - Nici n-a văzut nimic,
de-aceea-i mai bine ca de-acel bogat.
6 - Chiar mii de ani să-și aibă viața așa un om nefericit
nu tot acolo merge-odată?
nu-și are tot acel sfârșit?
7 - Întreagă truda și-o dă omul în viață pentru gura sa
și totuși pofta niciodată nu și-o-mplinește cum ar vrea.
8 - Căci ce-are înțeleptul oare mai mult, aici, ca cel nebun?
și ce folos nenorocitul din drumul cuviinței bun?
9 - Mai bine e ce vezi cu ochii
decât un ne-mplinit frământ
dar și-asta-i o deșertăciune și-o alergare după vânt.
10 - Ce este omul?
ce cunoaște din numele ce i s-a dat?
ce-i din pământ!
ce-i slab!
și cade în fața celui mai înălțat.
11-Căci chiar făcând oricâtă vorbă,
să-i umple lumea vorba sa,
doar s-a mulțit deșertăciunea - și ce folos va fi de ea?
12 - Și cine știe ce e bine pentru un om pe-al vieții drum
în viețuirea lui deșartă,
trecând prin lume ca un fum?
Și cine poate să-i răspundă la bietul om dezamăgit
ce va fi după el sub soare,
ce vine după-al lui sfârșit?