Cap. 7 - Eclesiast
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Mai prețios e bunul nume ca mirul de miresme plin
și ziua morții decât ziua de naștere, pentru suspin.
2 - Mai bine mergi în casa jalei, decât în casa de ospăț
că-n ea îți amintești de moarte și capeți înțelept învăț.
3 - Mai bună e-ntristarea-n viață decât e râsul cel nebun
căci prin îndurerarea feței se face sufletul mai bun.
4 - Mai bucuros merge-nțeleptul în casa cea de jale-oricând...
- doar inima nebună are mereu al veseliei gând.
5 - Mai bine-ascultă la mustrarea și sfatul celui înțelept
decât la cântecul acelor cu cap nebun și drum nedrept.
6 - Căci râsul celor fără minte e pârâit de spini arzând
și-aceasta-i o deșertăciune
și e o goană după vânt.
7 - Avutul cel răpit prin silă înnebunește pe-nțelept
și mita strică totdeauna chiar inima acelui drept.
8 - Mai bun sfârșitul unui lucru decât începutul său
mai bun e omul bun la suflet
decât cel îngâmfat și rău.
9 - Să nu fi grabnic la mânie în duhul tău
- să ții ce-ți spun -
mânia locuiește numai în sânul omului nebun.
10 - Nu zice: iată, mai nainte mai bine decât azi era...
- c-atuncea nu înțelepciunea te face să vorbești așa.
11-Înțelepciunea prețuiește cât moștenirea cea de preț
și chiar mai mult,
la cei ce-n lume văd soarele-nțeleptei vieți.
12 - Căci scut dă și înțelepciunea,
scut și argintul
dar folos
mai mare-ți dă înțelepciunea
căci drumul ei e mai frumos.
13 - Privește băgător de seamă lucrările lui Dumnezeu
- ce braț mai poate să îndrepte
ce iese strâmb din Brațul Său?
14 - În ziua fericirii tale, fii fericit și-ndestulat
și-n ziua rea, tăcând, gândește că-Același Dumnezeu
le-a dat!
Ca nici un om
și niciodată
să nu mai poată ști defel
nimic din câte-o să urmeze atunci când nu va mai fi el.
15 - Văzut-am felurite lucruri sub soare cât am pribegit
în zilele deșertăciunii prin care viața mi-am trăit...
- E câte-un om fără prihană ce piere-n neprihana sa
și este câte-un om netrebnic ce-o duce mult pe calea-i rea.
16 - Nu te-arăta prea fără vină
și nici prea înțelept să pari
căci pentru ce să te pierzi singur
- urât de cei nebuni sau mari?
17 - Dar nu fii nici peste măsură de rău și prost în fața lor
de ce să mori ca un netrebnic, curând
în râsul tuturor?
18 - E bine să te ții de asta,
dar și pe-aceea să n-o lași,
aceia ce se tem de Domnul, scăpa-vor de-orișice vrăjmași.
19 - Căci pe-nțelept înțelepciunea îl face mai de neînvins
decât pe mulți viteji războinici din locul cel cu zid încins.
20 - Căci pe acest pământ nu este nici chiar un om neprihănit
care făcând ce este bine să se păstreze negreșit.
21-Nu le-asculta nici tu, chiar toate câte se spun în jurul tău
ca nu cumva s-auzi, de tine, pe sluga ta vorbind de rău.
22 - Gândește-te smerit, căci știe inima ta de câte ori
vorbit-ai și tu de rău de alții...
- ca cei flecari și bârfitori!
23 - Le-am cercetat pe toate-acestea cu-nțelepciune pas cu pas
ca să câștig înțelepciunea,
dar tot departe mi-a rămas.
24 - Și tot departe-o văd de mine
și tot adânc, de nepătruns
o, cine va putea s-o afle
simțind c-o are îndeajuns?
25 - Dorit-am să le-ncerc pe toate
să le-nțeleg,
să le-adâncesc
tot rostul minții,
nebuniei
și al prostiei, să-l găsesc...
26 - Și am găsit că mai amare chiar decât moartea sunt femei
ajunse curse-ale pierzării,
ajunse ale morții chei
că Dumnezeu pe-ai Lui îi scapă să nu se prindă-n lațul lor
dar cei nelegiuiți la suflet de ele-s prinși
și-acolo mor.
27 - Acestea le-am aflat
grăiește din nou Eclesiastul
stând
și cercetându-le pe toate, să le-aflu rostul
rând pe rând...
28 - Dar iată ce-mi mai caută și-astăzi tot sufletul
și n-am întâlnit:
un om aflat-am într-o mie
dar o femeie n-am găsit.
29 - Ci iată ce cunosc: că Domnul făcutu-i-a pe oameni buni
dar ei în toate umblă numai cu înșelări și cu minciuni.