Cap. 7 - Eclesiast
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Mai preţios e bunul nume ca mirul de miresme plin
şi ziua morţii decât ziua de naştere, pentru suspin.
2 - Mai bine mergi în casa jalei, decât în casa de ospăţ
că-n ea îţi aminteşti de moarte şi capeţi înţelept învăţ.
3 - Mai bună e-ntristarea-n viaţă decât e râsul cel nebun
căci prin îndurerarea feţei se face sufletul mai bun.
4 - Mai bucuros merge-nţeleptul în casa cea de jale-oricând...
- doar inima nebună are mereu al veseliei gând.
5 - Mai bine-ascultă la mustrarea şi sfatul celui înţelept
decât la cântecul acelor cu cap nebun şi drum nedrept.
6 - Căci râsul celor fără minte e pârâit de spini arzând
şi-aceasta-i o deşertăciune
şi e o goană după vânt.
7 - Avutul cel răpit prin silă înnebuneşte pe-nţelept
şi mita strică totdeauna chiar inima acelui drept.
8 - Mai bun sfârşitul unui lucru decât începutul său
mai bun e omul bun la suflet
decât cel îngâmfat şi rău.
9 - Să nu fi grabnic la mânie în duhul tău
- să ţii ce-ţi spun -
mânia locuieşte numai în sânul omului nebun.
10 - Nu zice: iată, mai nainte mai bine decât azi era...
- c-atuncea nu înţelepciunea te face să vorbeşti aşa.
11-Înţelepciunea preţuieşte cât moştenirea cea de preţ
şi chiar mai mult,
la cei ce-n lume văd soarele-nţeleptei vieţi.
12 - Căci scut dă şi înţelepciunea,
scut şi argintul
dar folos
mai mare-ţi dă înţelepciunea
căci drumul ei e mai frumos.
13 - Priveşte băgător de seamă lucrările lui Dumnezeu
- ce braţ mai poate să îndrepte
ce iese strâmb din Braţul Său?
14 - În ziua fericirii tale, fii fericit şi-ndestulat
şi-n ziua rea, tăcând, gândeşte că-Acelaşi Dumnezeu
le-a dat!
Ca nici un om
şi niciodată
să nu mai poată şti defel
nimic din câte-o să urmeze atunci când nu va mai fi el.
15 - Văzut-am felurite lucruri sub soare cât am pribegit
în zilele deşertăciunii prin care viaţa mi-am trăit...
- E câte-un om fără prihană ce piere-n neprihana sa
şi este câte-un om netrebnic ce-o duce mult pe calea-i rea.
16 - Nu te-arăta prea fără vină
şi nici prea înţelept să pari
căci pentru ce să te pierzi singur
- urât de cei nebuni sau mari?
17 - Dar nu fii nici peste măsură de rău şi prost în faţa lor
de ce să mori ca un netrebnic, curând
în râsul tuturor?
18 - E bine să te ţii de asta,
dar şi pe-aceea să n-o laşi,
aceia ce se tem de Domnul, scăpa-vor de-orişice vrăjmaşi.
19 - Căci pe-nţelept înţelepciunea îl face mai de neînvins
decât pe mulţi viteji războinici din locul cel cu zid încins.
20 - Căci pe acest pământ nu este nici chiar un om neprihănit
care făcând ce este bine să se păstreze negreşit.
21-Nu le-asculta nici tu, chiar toate câte se spun în jurul tău
ca nu cumva s-auzi, de tine, pe sluga ta vorbind de rău.
22 - Gândeşte-te smerit, căci ştie inima ta de câte ori
vorbit-ai şi tu de rău de alţii...
- ca cei flecari şi bârfitori!
23 - Le-am cercetat pe toate-acestea cu-nţelepciune pas cu pas
ca să câştig înţelepciunea,
dar tot departe mi-a rămas.
24 - Şi tot departe-o văd de mine
şi tot adânc, de nepătruns
o, cine va putea s-o afle
simţind c-o are îndeajuns?
25 - Dorit-am să le-ncerc pe toate
să le-nţeleg,
să le-adâncesc
tot rostul minţii,
nebuniei
şi al prostiei, să-l găsesc...
26 - Şi am găsit că mai amare chiar decât moartea sunt femei
ajunse curse-ale pierzării,
ajunse ale morţii chei
că Dumnezeu pe-ai Lui îi scapă să nu se prindă-n laţul lor
dar cei nelegiuiţi la suflet de ele-s prinşi
şi-acolo mor.
27 - Acestea le-am aflat
grăieşte din nou Eclesiastul
stând
şi cercetându-le pe toate, să le-aflu rostul
rând pe rând...
28 - Dar iată ce-mi mai caută şi-astăzi tot sufletul
şi n-am întâlnit:
un om aflat-am într-o mie
dar o femeie n-am găsit.
29 - Ci iată ce cunosc: că Domnul făcutu-i-a pe oameni buni
dar ei în toate umblă numai cu înşelări şi cu minciuni.