Câte binecuvântări avem noi...
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - De fiecare dată se cuvine să mulţumim Dumnezeului nostru pentru marile şi multele binecuvântări pe care ni le revarsă El neîncetat. Cât trebuie să-I mulţumim pentru Cuvântul Său pe care Îl avem în dulcea limbă a părinţilor noştri. Pentru cântările cum nu mai sunt altele pe lume. Pentru părinţii şi fraţii şi copiii noştri sănătoşi la minte şi buni la inimă. Pentru vremea de har pe care o trăim.
Şi pentru că mai presus de toate şi în toate acestea Îl avem pe El, Preaiubitul Scump al inimilor noastre.
2 - Pentru toate acestea noi se cuvine să avem nu numai recunoştinţa şi mulţumirea cea mai profundă - ci şi ascultarea cea mai smerită şi bucuroasă, în cel mai înalt şi mai frumos fel.
Căci aceasta singură poate să-I arate cu adevărat cât Îl iubim.
3 - Înainte de a face ceva pentru Dumnezeu, noi trebuie să ajungem a fi ceva pentru El. Cea mai mare nenorocire se întâmplă acolo unde oamenii vor întâi să facă, câtă vreme încă nu s-au străduit a fi.
4 - Naşterea din nou este primul pas pe care trebuie să-l facem pentru a fi un copil al lui Dumnezeu. Până nu te-ai născut, cum să fii? Până nu te-ai născut nu poţi avea nici un nume şi nici un drept. Numele şi dreptul îl primeşti după naştere.
Să faci, ajungi mult mai târziu. Sau poate niciodată.
...Când a văzut Isus mulţimile Şi-a ales şi a chemat la Sine pe cei ce avea să-i trimită la aceste mulţimi.
I-a suit pe un munte înalt, pentru că înaltă trebuie să fie starea celor chemaţi şi trimişi în Numele Domnului.
Le-a spus despre noii fericiţi pe care îi va face şi îi va căuta El: cei săraci, cei ce plâng, cei blânzi, cei milostivi, cei flămânzi şi însetaţi...
Aşa trebuie să fiţi voi întâi, pentru că la aceştia veţi fi trimişi...
6 - Isus pe munte a şezut jos. Iată cât de jos trebuie să te aşezi când eşti pe un loc înalt. Câtă smerenie trebuie să aibă acela care este înălţat mai sus.
7 - Smerenia în locul cel înalt o are numai Dumnezeu. Omul de obicei când ajunge la un loc înalt se trufeşte, nu se apleacă, se îngâmfă, se laudă, se pretinde şi se închipuie.
Ce gol este de obicei orice înălţat omenesc!
8 - Toţi cei care vor dori să ajungă trimişi ai Domnului Isus în Evanghelia Sa, trebuie să urmeze drumul primilor aleşi. Să treacă prin toate cele nouă stări arătate la începutul capitolului 5 din Evanghelia de la Matei.
Cine n-a ajuns să cunoască el însuşi fiecare din aceste fericiri, nu va intra nici el şi nu va aduce nici pe alţii în Împărăţia lui Dumnezeu.
9 - Ce binecuvântaţi fraţi şi surori şi părinţi am avut şi avem noi în Hristos. Au fost oameni modeşti care au primit de la Dumnezeu doar un singur talant, dar au câştigat cu el cinci talanţi, zece şi chiar mai mulţi. Pentru că au pus tot ce au avut în slujba lui Dumnezeu cu dragă inimă, Harul lui Hristos a realizat prin ei minuni.
10 - Sunt oameni simpli, dar când deschid ei gura, pentru vestirea Cuvântului Sfânt, ar avea ce să asculte de la ei orice om cu orice pretenţie de cultură şi pregătire teologică... Căci aceştia nu vorbesc de la un nivel uman, ci de la unul divin.
11 - Sunt oameni care realizează în Hristos cea mai înaltă perfecţiune posibilă, pentru că sunt smeriţi. Pentru că ştiu să se socotească săraci, ştiu să plângă, ştiu să flămânzească, ştiu să înseteze, ştiu să părăsească ce este al lor, pentru ca să salveze tot ce este al lui Hristos.
12 - Din cauza aceasta aceşti oameni sunt mari şi vor fi binecuvântaţi în veci. Ei cei din urmă, vor fi înaintea multora dintre cei dintâi... O, cum Se va lăuda cu ei Marele Hristos cândva, înaintea Tatălui şi înaintea îngerilor Lui...
13 - Nu cei necredincioşi vor fi de-a stânga. Nu necredincioasele vor fi fecioarele nebune, nu cei cu talanţi puţini, sau mulţi vor fi alungaţi din faţa Domnului, ci cei care n-au folosit bine darul încredinţat lor de Domnul, cei care au ştiut şi au putut să facă binele, - dar nu l-au făcut. Cei care au căutat totdeauna să fie cineva, dar n-au căutat niciodată să facă ceva.
14 - Vremea examenului este ceea ce contează pentru orice şcolar. Fie el bun elev tot timpul anului, dacă la examen cade, - ce folos de toate notele lui bune din trecut?
Dar dacă la examen reuşeşte - cine îşi mai aduce aminte de notele lui slabe din trecut?
15 - Lucrarea fiecăruia va fi încercată prin foc - spune sfântul Pavel, şi Judecata cea Ultimă va aduce înaintea lui Dumnezeu toată starea noastră... Ferice de cine îşi strânge pentru casa lui material scump şi rezistent la focul cel mare...
Acest foc trecând, va face mai frumoase virtuţile şi faptele de aur, de argint şi de pietre scumpe ale celor aleşi prin Harul smereniei, al lacrimilor şi al blândeţii.
16 - Când ai ajuns întâi să fii, apoi poţi să le şi faci pe toate. Atunci când cineva te loveşte peste obrazul drept, - poţi liniştit să-i întorci şi pe cel stâng.
17 - Atunci când cineva se judecă cu tine să-ţi ia haina, poţi să-i laşi fără păreri de rău şi cămaşa.
Atunci dacă îţi cere cineva să mergi cu el o milă de loc - poţi merge bucuros două.
18 - Atunci dacă îţi ia cineva cu sila ale tale, poţi liniştit să nu le mai ceri înapoi.
Atunci faci orice bine oricui fără să mai aştepţi chiar nimic şi niciodată în schimb. Nici chiar o mulţumire, - dar numai atunci când cauţi întâi să fii...
19 - O, câte binecuvântări avem noi încă de la Dumnezeu. Ce binecuvântare este chiar această vreme de har în care suntem, în care avem atâtea suflete mari de la care putem învăţa. Atâtea adunări mari în care ne putem cuprinde. Atâtea ocazii mari pe care le putem folosi. Atâtea bogăţii trecătoare cu care ne putem câştiga comoara cea veşnică...
20 - Dar ce facem noi cu sufletele mari pe care le avem încă între noi? - Dar cu adunările, dar cu ocaziile, dar cu bogăţiile şi avantajele mari? Trecem pe lângă toate, sau toate trec pe lângă noi, şi noi parcă nu suntem pentru ele, şi ele parcă nu sunt pentru noi.
Doamne, învaţă-ne să ne numărăm bine zilele pentru ca să căpătăm o inimă înţeleaptă.
Amin.