Câte binecuvântări avem noi...
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - De fiecare dată se cuvine să mulțumim Dumnezeului nostru pentru marile și multele binecuvântări pe care ni le revarsă El neîncetat. Cât trebuie să-I mulțumim pentru Cuvântul Său pe care Îl avem în dulcea limbă a părinților noștri. Pentru cântările cum nu mai sunt altele pe lume. Pentru părinții și frații și copiii noștri sănătoși la minte și buni la inimă. Pentru vremea de har pe care o trăim.
Și pentru că mai presus de toate și în toate acestea Îl avem pe El, Preaiubitul Scump al inimilor noastre.
2 - Pentru toate acestea noi se cuvine să avem nu numai recunoștința și mulțumirea cea mai profundă - ci și ascultarea cea mai smerită și bucuroasă, în cel mai înalt și mai frumos fel.
Căci aceasta singură poate să-I arate cu adevărat cât Îl iubim.
3 - Înainte de a face ceva pentru Dumnezeu, noi trebuie să ajungem a fi ceva pentru El. Cea mai mare nenorocire se întâmplă acolo unde oamenii vor întâi să facă, câtă vreme încă nu s-au străduit a fi.
4 - Nașterea din nou este primul pas pe care trebuie să-l facem pentru a fi un copil al lui Dumnezeu. Până nu te-ai născut, cum să fii? Până nu te-ai născut nu poți avea nici un nume și nici un drept. Numele și dreptul îl primești după naștere.
Să faci, ajungi mult mai târziu. Sau poate niciodată.
...Când a văzut Isus mulțimile Și-a ales și a chemat la Sine pe cei ce avea să-i trimită la aceste mulțimi.
I-a suit pe un munte înalt, pentru că înaltă trebuie să fie starea celor chemați și trimiși în Numele Domnului.
Le-a spus despre noii fericiți pe care îi va face și îi va căuta El: cei săraci, cei ce plâng, cei blânzi, cei milostivi, cei flămânzi și însetați...
Așa trebuie să fiți voi întâi, pentru că la aceștia veți fi trimiși...
6 - Isus pe munte a șezut jos. Iată cât de jos trebuie să te așezi când ești pe un loc înalt. Câtă smerenie trebuie să aibă acela care este înălțat mai sus.
7 - Smerenia în locul cel înalt o are numai Dumnezeu. Omul de obicei când ajunge la un loc înalt se trufește, nu se apleacă, se îngâmfă, se laudă, se pretinde și se închipuie.
Ce gol este de obicei orice înălțat omenesc!
8 - Toți cei care vor dori să ajungă trimiși ai Domnului Isus în Evanghelia Sa, trebuie să urmeze drumul primilor aleși. Să treacă prin toate cele nouă stări arătate la începutul capitolului 5 din Evanghelia de la Matei.
Cine n-a ajuns să cunoască el însuși fiecare din aceste fericiri, nu va intra nici el și nu va aduce nici pe alții în Împărăția lui Dumnezeu.
9 - Ce binecuvântați frați și surori și părinți am avut și avem noi în Hristos. Au fost oameni modești care au primit de la Dumnezeu doar un singur talant, dar au câștigat cu el cinci talanți, zece și chiar mai mulți. Pentru că au pus tot ce au avut în slujba lui Dumnezeu cu dragă inimă, Harul lui Hristos a realizat prin ei minuni.
10 - Sunt oameni simpli, dar când deschid ei gura, pentru vestirea Cuvântului Sfânt, ar avea ce să asculte de la ei orice om cu orice pretenție de cultură și pregătire teologică... Căci aceștia nu vorbesc de la un nivel uman, ci de la unul divin.
11 - Sunt oameni care realizează în Hristos cea mai înaltă perfecțiune posibilă, pentru că sunt smeriți. Pentru că știu să se socotească săraci, știu să plângă, știu să flămânzească, știu să înseteze, știu să părăsească ce este al lor, pentru ca să salveze tot ce este al lui Hristos.
12 - Din cauza aceasta acești oameni sunt mari și vor fi binecuvântați în veci. Ei cei din urmă, vor fi înaintea multora dintre cei dintâi... O, cum Se va lăuda cu ei Marele Hristos cândva, înaintea Tatălui și înaintea îngerilor Lui...
13 - Nu cei necredincioși vor fi de-a stânga. Nu necredincioasele vor fi fecioarele nebune, nu cei cu talanți puțini, sau mulți vor fi alungați din fața Domnului, ci cei care n-au folosit bine darul încredințat lor de Domnul, cei care au știut și au putut să facă binele, - dar nu l-au făcut. Cei care au căutat totdeauna să fie cineva, dar n-au căutat niciodată să facă ceva.
14 - Vremea examenului este ceea ce contează pentru orice școlar. Fie el bun elev tot timpul anului, dacă la examen cade, - ce folos de toate notele lui bune din trecut?
Dar dacă la examen reușește - cine își mai aduce aminte de notele lui slabe din trecut?
15 - Lucrarea fiecăruia va fi încercată prin foc - spune sfântul Pavel, și Judecata cea Ultimă va aduce înaintea lui Dumnezeu toată starea noastră... Ferice de cine își strânge pentru casa lui material scump și rezistent la focul cel mare...
Acest foc trecând, va face mai frumoase virtuțile și faptele de aur, de argint și de pietre scumpe ale celor aleși prin Harul smereniei, al lacrimilor și al blândeții.
16 - Când ai ajuns întâi să fii, apoi poți să le și faci pe toate. Atunci când cineva te lovește peste obrazul drept, - poți liniștit să-i întorci și pe cel stâng.
17 - Atunci când cineva se judecă cu tine să-ți ia haina, poți să-i lași fără păreri de rău și cămașa.
Atunci dacă îți cere cineva să mergi cu el o milă de loc - poți merge bucuros două.
18 - Atunci dacă îți ia cineva cu sila ale tale, poți liniștit să nu le mai ceri înapoi.
Atunci faci orice bine oricui fără să mai aștepți chiar nimic și niciodată în schimb. Nici chiar o mulțumire, - dar numai atunci când cauți întâi să fii...
19 - O, câte binecuvântări avem noi încă de la Dumnezeu. Ce binecuvântare este chiar această vreme de har în care suntem, în care avem atâtea suflete mari de la care putem învăța. Atâtea adunări mari în care ne putem cuprinde. Atâtea ocazii mari pe care le putem folosi. Atâtea bogății trecătoare cu care ne putem câștiga comoara cea veșnică...
20 - Dar ce facem noi cu sufletele mari pe care le avem încă între noi? - Dar cu adunările, dar cu ocaziile, dar cu bogățiile și avantajele mari? Trecem pe lângă toate, sau toate trec pe lângă noi, și noi parcă nu suntem pentru ele, și ele parcă nu sunt pentru noi.
Doamne, învață-ne să ne numărăm bine zilele pentru ca să căpătăm o inimă înțeleaptă.
Amin.