Ce a cerut un răutăcios
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
Vechii greci şi romani erau păgâni; credeau însă în zei nemuritori către care se rugau şi cereau de la ei fel de fel de ajutor. În legătură cu această credinţă, aveau romanii o poveste, pe care o dăm mai jos.
Trăia odată un om bogat care veşnic cârtea despre soarta lui şi, în toate rugăciunile, se plângea către zei şi cerea câte ceva de la ei. Dar pe lângă asta, bogatul era şi tare invidios. Alături de el trăia un om sărac, şi bogatul nu mai putea de ciudă văzând că săracul trăieşte mai liniştit decât el, iar când vedea că dă înainte stătea să moară de necaz.
De la o vreme, şi zeii din cer se scârbiră de ponoasele şi cererile omului bogat şi hotărâră să-l întrebe ce anume vrea. Zeul Apollo se coborî pe pământ şi, arătându-i-se omului nemulţumit, îi zise:
- Omule! Plin este cerul nostru de văicărelile tale; iată, venit-am pe pământ să te ascult ce vrei şi să-ţi dau ce doreşti. Cere de la mine orice şi îţi voi da, cu o mică condiţie ce nu poate să te supere: tot ce vei cere de la mine să dau vecinului tău îndoit.
Omul se bucură când auzi că orice va cere i se va da, dar pe urmă foarte se întristă când auzi că vecinului i se va da îndoit cât va primi el. O, cum ar fi voit să ceară bani, avuţii, dar decât să le capete vecinul său îndoit, mai bine nimic. Pizma îl chinuia cumplit şi stătea fără răspuns la picioarele zeului.
- Ei bine - zise atunci zeul - iată tu taci; Atunci de ce te plângeai?... Spune repede ce voieşti, că plec.
Atunci invidiosul îşi ridică în sus capul şi, cu un rânjet plin de răutate, zise:
- Puternice zeule! Dorinţa mea aceasta este: să-mi scoţi un ochi.
- Şi de ce această cerere? întrebă, mirat, zeul Apollo.
- Pentru că vecinul meu, trebuind să primească pe de două ori cât mine, lui va trebui să-i scoţi amândoi ochii.
Zeul, auzind acest răspuns, se apropie plin de mânie de răutăcios şi, atingându-i ochiul drept, zise:
- Ochiul acesta să fie închis pe veci pentru lumina cerească!
Şi omul îndată orbi.
- Acum să orbească şi vecinul meu - zise cel orbit.
- Nu voi face acest lucru, om păcătos şi nemernic - răspunse zeul. Eu am dat să-ţi alegi un lucru bun, tu însă ai ales un păcat. Ai fi meritat să te orbesc îndată de tot, dar ţi-am lăsat un ochi pentru ca să vezi cum voi spori averea, binele şi fericirea vecinului tău.
Acestea zicând, Apollo pleacă din nou spre înălţimile cerului, amărât în suflet că văzuse atâta răutate pe pământ.