Ce-adânc mă mângâi Tu
Traian Dorz - Scumpele noastre surori
Ce-adânc mă mângâi Tu, Părinte,
când, noaptea, îmi îndrept spre Tine
iubirea inimii fierbinte
de unda lacrimilor line.
Ce-adânc mă mângâi Tu, când zorii
zâmbesc pe-a zilei nouă față
și noul har îmi dă fiorii
curați ai dragostei de viață.
Ce-adânc mă mângâi Tu, când toate
cărările părând închise,
în clipa cea din urmă poate,
văd zarea luminându-mi-se.
Ce-adânc mă mângâi Tu, când seara,
cu genele înrourate,
își lasă fruntea lin povara
pe mâinile împreunate.
Ce-adânc mă mângâi Tu, oriunde
și-n orice timp mă-nalț spre Tine
când inima adânc ascunde
trăirea dragostei divine.