Pilda sfintelor surori

De la începutul vieţii noastre, în orice lucru şi în orice năzuinţă a noastră, avem mereu nevoie de o pildă, de un exemplu bun, de cineva asemenea nouă care însă este de mai înainte ca noi. Şi este mai mult ca noi.

Pentru ca privind mereu la această fiinţă, ca la un model superior, să tindem şi noi spre tot mai înalt, spre tot mai bine, spre tot mai frumos.

Când vedem că aceste trepte Dumnezeieşti unii le-au putut atinge, le credem şi noi cu putinţă de atins. Şi ne dăm silinţele să unim cu dorinţa noastră şi înfăptuirea.

La orice fiinţă de pe lume, pornirea de a se lua după alţii, de a privi la exemplul altora, această aplecare de a se lua după un model şi de a se uita la o pildă, este un lucru înnăscut.

Nenorocirea celor care se pierd însă, este că se iau după o pildă rea, după un model nefericit.

Dragostea Tatălui nostru Ceresc ne-a trimis nouă pe pământ Întruparea Sa în Fiul Său Iisus Hristos.

Întruparea şi Întruchiparea Tatălui-Dumnezeu, ni s-a arătat nouă în Fiul-Dumnezeu, Omul Iisus Hristos.

Prin El ne-a fost dăruită nouă Răscumpărarea din păcat,

Evanghelia sfinţeniei

şi Modelul acestei sfinţenii.

Răscumpărarea Domnului Iisus Hristos ne-a dăruit puterea şi dreptul de a ne face fii ai lui Dumnezeu prin credinţă.

Evanghelia Mântuitorului Hristos ne arată felul în care trebuie să lucrăm cu fapta, la condiţiile cerute de înfierea noastră (Ioan 1, 12-13).

Iar Modelul Omului-Hristos ne stă mereu înainte, spre a ne verifica pas cu pas măsura în care am reuşit, sau trebuie să reuşim în atingerea ţelului pe care îl avem.

Duhul Sfânt care ne-a fost trimes de Tatăl în Numele Domnului nostru Iisus Hristos ne aduce mereu aminte de aceste trei mari haruri primite de la Tatăl prin Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 16, 13-15).

Dar pe lângă Hristos-Omul care rămâne veşnicul şi strălucitorul Model şi pildă desăvârşită la care să privim şi de la care să învăţăm toţi oamenii, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, de la cei mai de sus până la cei mai de jos, - Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu a pus mereu femeilor în faţă pilda altor suflete sfinte care privind la Hristos au reuşit, prin harul Sfântului Duh, să realizeze şi ele o viaţă încununată de sfinţenie.

Spre viaţa aceasta ni se porunceşte să privim, spre a vedea că se poate ca fiecare femeie să facă la fel.

Şi spre a lupta să poată fi aşa.

Prin Sfântul Cuvânt al Evangheliei, Duhul Sfânt ne pune înainte pilda celor mai sfinte dintre femei şi a celei mai binecuvântate dintre toate fiinţele pământeşti, care a fost aleasă pentru un har unic, pentru harul de a fi cea dintâi şi cea mai aleasă împreună-lucrătoare cu Dumnezeu la mântuirea lumii.

Este pilda Preafericitei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Ea este prin Iisus şi Maica noastră a tuturor.

Viaţa ei, ca cea mai apropiată de noi, trebuie să slujească de pildă fiecăreia dintre femei, de la cea dintâi vârstă şi până la cea din urmă.

De la cea mai de jos stare până la cea mai de sus... şi de la cea mai mică datorie şi până la cea mai mare.

Ne vom strădui mai departe prin ajutorul Domnului, să întoarcem mereu privirile noastre spre fiecare din frumuseţile şi virtuţile sfinţeniei ei, pentru ca scumpele noastre surori să se obişnuiască a lua viaţa ei ca o oglindă în care să-şi privească faţa şi viaţa cât mai des.

După sfânta viaţă a Maici Domnului, Scriptura Sfântă ne învaţă, ne îndeamnă să privim cu luare aminte şi viaţa celorlalte sfinte femei a căror pildă de trăire ne este înfăţişată cu îndemnul de a o urma.

Pentru ca, fără cuvânt, prin purtarea noastră sfântă, toţi cei apropiaţi ai noştri să fie câştigaţi pentru Domnul (1 Petru 3, 1-6).

Ne vom strădui să facem ca Duhul Domnului să le încredinţeze pe toate surorile noastre că pentru fericirea căminului şi a vieţii lor pământeşti,

pentru împlinirea chemării pe care le-a rânduit-o Dumnezeu,

şi pentru mântuirea sufletului lor,

este neapărat nevoie de trei lucruri:

- De credinţă.

- De luptă.

- Şi de jertfa iubitoare.

Credinţa le cere naşterea din nou.

Lupta le cere virtuţile împlinitoare.

Iar jertfa le cere totala dăruire a virtuţii sfinţeniei.

Naşterea din nou le va da starea după voia lui Dumnezeu, în care să poată dobândi toate virtuţile credinţei.

Virtuţile le vor da puterea de care vor avea nevoie spre a birui în toate luptele.

Iar totala dăruire virtuţii sfinţeniei le va încununa cu strălucirea nemuritoare a unei trăiri vrednice de locul sfânt la care trebuie să fie aşezată cea mai frumoasă, cea mai scumpă, cea mai dulce parte a omului şi a omenirii: femeia.

Paginile Sfintelor Scripturi sunt pline de pildele sfintelor femei, pilde la care fiecare soră a noastră, de orice vârstă şi de orice stare poate să privească mereu spre a căuta să facă la fel.

Femei curajoase ca Debora sau ca Fivi.

Femei smerite ca Sara sau ca Ana.

Femei răbdătoare ca Agar sau ca Priscila.

Femei harnice ca Rahela sau ca Marta.

Femei iubitoare ca Rut sau ca Maria.

Femei postitoare ca Ana sau Elisabeta.

Femei rugătoare ca Ana sau ca Eunice.

Femei darnice ca Sunamita sau ca văduva cu cei doi bănuţi, -

şi altele asemenea acestora sunt multe.

Iar vieţile lor sunt arătate în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu ca modele pentru fiecare soră, cu porunca:

- Aşa să vă împodobiţi voi făcând binele (1 Petru 3, 5).

Tot scopul şi rostul vieţii surioarelor noastre, stă în a face fericiţi pe cei care li i-a dăruit Dumnezeu, părinţi, soţi, fii, semeni şi fraţi.

La vremea lor, vom vorbi pe larg de toate acestea.

Acum am dori numai atât:

Fiecare soră a noastră să se încredinţeze că trebuie să facă acest lucru. Fiindcă el este cerut de Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu.

Că se poate face, dacă şi altele l-au făcut.

Şi că chiar în împlinirea aceasta stă şi rostul şi răsplata vieţii noastre.

O, Puternic şi Sfânt Dumnezeul nostru,

Tu, care ştii cât de slabe fiinţe suntem noi femeile,

cât de mare şi sfântă datorie ne-ai rânduit Tu nouă pe pământ,

şi cât de multe şi tari sunt ispitele, necazurile şi primejdiile cu care avem noi de luptat...

Te rugăm îmbracă-ne cu toată lumina înţelepciunii,

în toată armura neprihănirii

şi în toată virtutea sfinţeniei,

spre a ne putea împlini după voia Ta, slujba pentru care ne-ai făcut şi ne-ai trimis Tu în lumea aceasta.

Te rugăm în Numele Scump al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să ne dăruieşti pentru aceasta toată lumina şi toată puterea Duhului Sfânt, fără de care nu vom putea face nimic. Amin.

Cum n-aş crede în minuni?

Jean-François Copé, minunatul poet francez, mărturiseşte:

- Tot timpul cât am stat în pat şi în cameră, eu am trăit cu Evanghelia.

Fiecare verset din Evanghelie a ajuns să fie viu pentru mine. În fiecare verset am văzut strălucind adevărul ca soarele şi l-am simţit palpitând în mine ca o inimă.

Cum n-aş crede în minuni, după minunea pe care a făcut-o Biblia cu mine?

Ochii mei erau orbi, iar acuma văd lumina credinţei în toată măreţia ei. Sufletul îmi era surd la Cuvântul lui Dumnezeu, iar acuma mi se ridică spre cer în lumina dragostei.

Duhurile necurate de care eram stăpânit, au fost alungate pentru totdeauna de Hristos.

Slavă veşnică Mântuitorului meu!

Să căutăm la femei dragostea, modestia şi blândeţea inimii. Căci acestea sunt semnele frumuseţii adevărate. (Sf. Ioan Gură de Aur)