Ce am mai văzut în Biserica Naşterii Mântuitorului

În clădirile ce se află în „Cetatea Betleemului” şi care sunt legate prin coridoarele lungi cu Biserica şi cu Sfânta Peşteră, se mai găsesc încă şi alte multe biserici şi altare. Într-un loc e altarul „Dreptului Iosif”, ridicat pe locul unde îngerul Domnului l-a vestit pe Iosif în vis să fugă cu Pruncul în Egipt din calea mâniei lui Irod. Într-alt loc e „Biserica pruncilor ucişi de Irod”, zidită în amintirea copiilor ucişi de Irod. În această biserică se văd rugându-se cu suspine adânci mame din toate neamurile şi de toate legile care n-au avut noroc să le rămână în viaţă copilaşii.

În altă parte se vede o formă de fântână veche. Tradiţia spune că din această fântână au tras apă Iosif cu Maria pe vremea cât au stat în peşteră. Tradiţia mai spune că în această fântână a căzut steaua Naşterii după ce a vestit magilor Naşterea Mântuitorului.

În altă parte se văd într-un colţ nişte pietre grămădite laolaltă. Tradiţia spune că aici ar fi fost înmormântată Eva, străbuna noastră, în semnul că păcatul neascultării ei a fost îndreptat printr-o altă Evă: Fecioara Maria.

„Peştera Laptelui”

Foarte mişcătoare este şi aşa-numita „Peştera Laptelui”, săpată într-o stâncă albă ca laptele. Se spune că aici s-a ascuns Maica Domnului cu Pruncul Sfânt din calea prigonitorilor. Într-o zi, când alăpta Pruncul Sfânt, câteva picături de lapte au căzut din sânul ei şi stânca îndată s-a albit ca laptele şi aşa a rămas până azi. În acel loc s-a ridicat azi un altar de închinare (dăm alături chipul acestui altar; înăuntru tocmai se văd doi pelerini rugându-se).

În acest loc se roagă mai ales femeile care n-au copii şi mamele care n-au lapte destul ca să-şi alăpteze copiii. Pe lângă rugăciune, femeile duc din acest loc, ca leac, şi praf din piatra cea albă (calcar pulverizat). În acest loc am văzut femei rugându-se cu toate suspinele sufletului lor, să le învrednicească Dumnezeu şi pe ele cu dar de copii. Din ţări îndepărtate vin pe aici femei şi mame să se roage lui Dumnezeu pentru dar de copii şi belşug de lapte pe seama copiilor sugari.

Văzându-le suspinul, am suspinat şi eu, gândindu-mă la multe-multe femei de pe la noi care se „feresc” de copii sau care îşi leapădă copiii, făcându-se în acest chip nişte ucigaşe de fii şi osândite la pieire veşnică. Am suspinat gândindu-mă că pe la noi se folosesc altfel de leacuri: de cele de stricat copiii (sau mai bine zis de ucis copiii). O, cum s-a păgânit lumea!