Ce am mai văzut în Biserica Nașterii Mântuitorului
Pr. Iosif Trifa - Pe urmele Mântuitorului
În clădirile ce se află în „Cetatea Betleemului” și care sunt legate prin coridoarele lungi cu Biserica și cu Sfânta Peșteră, se mai găsesc încă și alte multe biserici și altare. Într-un loc e altarul „Dreptului Iosif”, ridicat pe locul unde îngerul Domnului l-a vestit pe Iosif în vis să fugă cu Pruncul în Egipt din calea mâniei lui Irod. Într-alt loc e „Biserica pruncilor uciși de Irod”, zidită în amintirea copiilor uciși de Irod. În această biserică se văd rugându-se cu suspine adânci mame din toate neamurile și de toate legile care n-au avut noroc să le rămână în viață copilașii.
În altă parte se vede o formă de fântână veche. Tradiția spune că din această fântână au tras apă Iosif cu Maria pe vremea cât au stat în peșteră. Tradiția mai spune că în această fântână a căzut steaua Nașterii după ce a vestit magilor Nașterea Mântuitorului.
În altă parte se văd într-un colț niște pietre grămădite laolaltă. Tradiția spune că aici ar fi fost înmormântată Eva, străbuna noastră, în semnul că păcatul neascultării ei a fost îndreptat printr-o altă Evă: Fecioara Maria.
„Peștera Laptelui”
Foarte mișcătoare este și așa-numita „Peștera Laptelui”, săpată într-o stâncă albă ca laptele. Se spune că aici s-a ascuns Maica Domnului cu Pruncul Sfânt din calea prigonitorilor. Într-o zi, când alăpta Pruncul Sfânt, câteva picături de lapte au căzut din sânul ei și stânca îndată s-a albit ca laptele și așa a rămas până azi. În acel loc s-a ridicat azi un altar de închinare (dăm alături chipul acestui altar; înăuntru tocmai se văd doi pelerini rugându-se).
În acest loc se roagă mai ales femeile care n-au copii și mamele care n-au lapte destul ca să-și alăpteze copiii. Pe lângă rugăciune, femeile duc din acest loc, ca leac, și praf din piatra cea albă (calcar pulverizat). În acest loc am văzut femei rugându-se cu toate suspinele sufletului lor, să le învrednicească Dumnezeu și pe ele cu dar de copii. Din țări îndepărtate vin pe aici femei și mame să se roage lui Dumnezeu pentru dar de copii și belșug de lapte pe seama copiilor sugari.
Văzându-le suspinul, am suspinat și eu, gândindu-mă la multe-multe femei de pe la noi care se „feresc” de copii sau care își leapădă copiii, făcându-se în acest chip niște ucigașe de fii și osândite la pieire veșnică. Am suspinat gândindu-mă că pe la noi se folosesc altfel de leacuri: de cele de stricat copiii (sau mai bine zis de ucis copiii). O, cum s-a păgânit lumea!