Ce am mai văzut în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim
Pr. Iosif Trifa - Pe urmele Mântuitorului
Precum am mai amintit la început, Biserica Sfântului Mormânt este o cetate întreagă plină cu biserici, altare și alte multe încăperi.
Cele mai însemnate și cele mai frumos împodobite sunt altarul Sfântului Mormânt și altarul Răstignirii, despre care am scris pe larg. Pe dinăuntru, în zidurile bisericii, sunt săpate o mulțime de uși și încăperi.
Pentru o mai bună orientare a cititorilor, dăm încă o dată, mai sus, planul Bisericii Sfântului Mormânt cu schițele încăperilor și ale locurilor sfinte ce se află în biserică. Locurile sunt însemnate cu numere. Le vom lua deci pe rând:
La numărul 1 este curtea din fața bisericii; pe aici este intrarea în biserică.
La numărul 2 este „mănăstirea lui Avraam”, o biserică zidită pe locul unde Avraam a voit să aducă jertfă pe fiul său Isaac. Această biserică e sus la etaj, deasupra altor clădiri.
La numărul 3 se află muzeul bisericesc și o cancelarie a preoților ortodocși greci... În muzeu se află moaștele și părți din moaștele mai multor sfinți vestiți ai Bisericii. Între aceste moaște am văzut și pe ale Sfinților Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul, Vasile cel Mare etc. Aici în acest muzeu se păstrează, într-o cutie de argint închisă cu capac de sticlă, și o bucățică mică de lemn despre care spun călugării că ar fi din lemnul Crucii Mântuitorului.
La numerele 4, 5, 6 sunt trei capele: a armenilor, a copților și a abisinienilor.
La nr. 7 e capela lui Adam.
La nr. 8 e capela Sf. Iacov.
La nr. 9 e capela Sf. Tecla.
La nr. 10, capela Mariei Magdalena.
La nr. 11, capela celor 40 de martiri.
La nr. 14, Piatra Ungerii, locul unde L-au uns pe Mântuitorul cu mir după luarea de pe Cruce.
La nr. 15 e locul unde a leșinat Maica Sfântă, privind chinurile Fiului său, sus pe vârful Golgotei. Acest loc e în stăpânirea armenilor și e înconjurat cu un grilaj de fier în care picior de om nu poate și nu-i iertat să calce. O candelă arde neîncetat în acest loc.
La nr. 16 și 17 e altarul Sfântului Mormânt, așezat în mijlocul bisericii. De jur-împrejurul lui e loc slobod pentru umblare.
La numerele 29, 30, 31 și 32, în fața acestui altar, se află catedrala grecească în care slujește Patriarhul. E biserica cea mai frumoasă și mai încărcată cu podoabe dintre toate celelalte biserici ale altor confesiuni. De jur-împrejurul ei este un coridor cu loc umblător.
La nr. 18 este altarul copților, lipit de altarul Sfântului Mormânt. Acești copți sunt creștini vechi, din neamul lui Faraon al Egiptului. Sunt negri la față și slujesc într-un chip cu totul deosebit de al nostru. Fesurile le țin pe cap și în biserică.
Citesc și ei din Evanghelie și cântă (cam tare).
De jur-împrejurul altarului Sfântului Mormânt, spre stânga, pe la numerele 19, 20, 21, 22, se află încăperi săpate în zidurile de stâncă ale bisericii.
La nr. 21 e mormântul lui Iosif și Nicodim, care au îngropat pe Mântuitorul.
La numerele 26, 27 și 28 sunt capelele catolicilor.
Drumul Crucii (Via Dolorosa), pe unde a venit Mântuitorul cu Crucea în spate, ajunge și intră în biserica Sfântului Mormânt pe la nr. 44-47, adică nu prin fața intrării la nr. 1, ci printr-o intrare mai mică, din fața cealaltă a bisericii. Suind Mântuitorul pe aici, a fost băgat în temniță la nr. 34.
La nr. 35 e locul (și capela) unde L-au dezbrăcat pe Mântuitorul.
La nr. 36 e capela lui Longhin sutașul.
La nr. 37 e capela încoronării cu spini unde I s-a pus Mântuitorului pe cap cunună nouă de spini.
La nr. 42 e locul unde, suind pe vârful Golgotei, Mântuitorul a fost adăpat pentru răstignire și pironit pe Cruce.
La nr. 43 e locul unde a fost înfiptă Crucea Răstignirii și unde Mântuitorul a murit pentru noi și mântuirea noastră.
Dedesubtul acestui loc este capela lui Adam (la nr. 7).
Între numerele 36 și 37 sunt 40 de trepte (se văd în formă de linioare) pe care cobori în locul unde împărăteasa Elena a aflat Crucea Răstignirii (nr. 38, 40 și 41). (Despre locul acesta am vorbit pe larg la paginile 66-70).
La numărul 39 e o capelă în amintirea tâlharului care s-a mântuit strigând de pe cruce: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta!”.
Și, când te gândești că toate aceste locuri se află sub acoperișul unei singure biserici, îți poți da seama cât de mare e biserica Sfântului Mormânt!
Unele lucruri ce nu plac
Pe la Ierusalim sunt și unele lucruri în fața cărora trebuie să-ți închizi ochii, să nu le vezi, și să-ți astupi urechile, să nu le auzi. Astfel, bunăoară, sunt paznicii de la ușa bisericii Sfântului Mormânt: niște arabi necredincioși care stau tolăniți alene pe un divan așezat în pridvorul sfintei biserici, îndată, la intrare. Pe acești paznici păgâni i-au adus și i-au introdus aici tocmai neînțelegerile dintre ortodocși și catolici. Despre aceste neînțelegeri se spune că nu o dată au dus la păruieli în toată regula între călugării ortodocși și catolici. Spre a curma aceste neînțelegeri, guvernul turc de pe vremuri a pus străji înarmate ca să păzească... pacea între creștini. Și în biserica Nașterii din Betleem se află o astfel de strajă înarmată.
Aș mai putea înșira și alte lucruri ce nu plac, dar nu vreau să tulbur cu ele evlavia acestor însemnări. Sunt și pe la Ierusalim atâția creștini care nu cunosc cu adevărat pe Domnul și nu trăiesc o viață cu El. De altfel, la Locurile Sfinte am căutat pe Domnul și urmele Lui; și nu pe oameni și urmele lor.