Ce dor adânc
Traian Dorz - Hristos - Slava noastră
Ce dor adânc îmi e de Tine
al vieții mele Mire Sfânt
ca dorul nopților din mine
de soarele ce nu mai vine
de cântecul ce nu-l mai cânt.
Te vrea iubirea pururi nouă
cu doru-i tot mai sfânt și-aprins
și plâng ca zorii după rouă
și stau cu mâinile-amândouă
și sufletul spre Tine-ntins.
E-n pieptul meu sfâșietoare
dorința de-a Te-avea Isus
ca setea arsei căprioare
de-a apei limpede răcoare
ca taina dorului nespus.
Și parcă-aici pe-așa de-aproape
Te simt pe undeva ascuns
că-mi vezi și lacrima-n pleoape
și dulcile privirii ape
că de-aș șopti, ar fi de-ajuns.
M-ai auzi, - și n-ar fi-n stare
nimic să Te oprească-apoi
și-n sfânta clipă următoare
am fi un duh și-o întrupare
un har și-o taină amândoi.